Tudor si omidutele

Am fost acum doua zile la scoala si Tudor s-a imprietenit pe rand cu doua omidute. Le-a jelit in egala masura pe amandoua, cand acestea au fost strivite de oameni binevoitori. De unde sa stie ei ca lui Tudor ii plac gazele. Au crezut ca el trebuie salvat de micile creaturi si au actionat. Tare suparat a fost. A urlat si s-a enervat, dar am ajuns intr-un parc unde erau foarte multe si si-a uitat necazul.
Lectie de invatat, inainte de a "salva" pe cineva, trebuie sa-l intrebi daca vrea sa fie salvat. Cuvintele sunt importante cand si de transmis un mesaj care poate schimba ceva...

2011 - 2014

Acum trei ani, in 2011, bebe strumf era ceva mai mic si mai cuminte, in 2014 ne-am maturizat. Ne-am emancipat si rasfatat, la pozat nu mai stat.

La Maneciu XLVI etc.

Cred ca a trecut aproape un an de cand nu am mai ajuns pe la "bunici", la Maneciu. Am tot avut treaba si apoi, a intervenit mana lui Tudor si alte impedimente.

Am ajuns in sfarsit la Maneciu, dar cu o mare incarcatura emotionala. Insa nu conteaza, ce e val, ca valul trece. Cand reusesti sa te detasezi realizezi ca natura te domoleste, te usureaza de poveri.

Cu tot inconvenientul adaptarii tot am reusit sa ma amuz de vanatoarea de muste a lui Tudor, de taxa pusa la portita dinspre magazie, de incantarea independentei capatate de a folosi olita in casa in loc de a merge la privata din gradina - in ciuda razboiului noastru importiva panzelor de paianjen.

E bine la mosie, la Maneciu. Aici ma imbrac lejer, fara fasoane, dar imi dau seama ca sunt rapid reperata drept orasanca, cu toate ca cei de aici sunt mai oraseni decat mine. Sunt case cochete, masini bune, lume imbracata bine: oameni gospodari. In necunostinta de cauza pare o ceva mai mare destindere fata de oras, caci se cam cunosc unii cu altii, insa in piata am dat peste lipsa de bun simt, din cauza lacomiei, deci a greutatilor.

Per total, e bine.

Cirese

Toamna asta ploioasa de iunie ne-a adus daruri bogate. Ne-am pus cirese la urechi si am dansat prin casa. Atat de mult am asteptat venirea primaverii si a verii incat vremea ne-a jucat un renghi. Am avut anul acesta, cea mai lunga primavara-toamna si vara-primavara. 

Tot incerc sa-i explic strumfului de ce tot da Dumnezeu ploaie. A inteles strumful ca ploaia ne bucura, face plantele sa creasca, dar de ce vine atat de des. Si atunci posesorul de bebe strumf incepe o poveste incalcita despre incalzirea globala. Dar lasa, cum stropesc masinile cand trec prin baltoace, e mult mai amuzant. Si iata si un tramvai galben! Mami, ai vazut tramvaiul galben? Vreau afara, sa sar in baltoace. La fel ca Peppa? Vreau afara! 

posesor de bebe strumf si strumf marisor

Strumful meu a crescut. Posesor de bebe strumf joaca cu el roluri: strumful e mama si mama e Tudor. Dormim imbratisati in continuare, numai ca acum ne si distram pe seama noastra. Cotusoru', obiect de cult, jucarie de plus alaturi de tramvai, devine subiect de gluma.

Posesorul de bebe strumf e rugat constant si deconcertant: "mami, fii draguta cu mine". Si mami: "pai, sunt draguta cu tine." Si tot eu ajung sa-mi fac mustrari  de constiinta pana sa-i cer si eu strumfului sa fie El cuminte, ca mami ar fi ea si mai draguta.

"Mama" in loc de "mami": a experimentat vreo doua saptamani o alta rezonanta. "Mama", se pisicea strumful. Ei, si cu pisicitul asta de trezeste tot cartierul si face invidios tot neamul pisicesc. Si cu sunetele de cimpanzeu, uranguran sau gorila turbata. De fapt, toate derivarile astea de comportament de la desenele animate i se trag: minionii, disney junior si alte pacoste.

Strumful e foarte smecher iar posesorul de bebe strumf foarte obosit. Al mare e adesea depasit de situatie. Al mic e mereu cu un pas inainte la smechereala, viclenie, veselie, calcat pe nervi. "Scuipatul" ochelarilor lui tati a devenit un sport extrem. Pentru a fi practicat cu succes strumful a transformat stropii in pupici ce trebuie neaparat pastrati si priviti prin lentilele plouate.

Crema Egyptian Magic

Crema Egyptian Magic

Crema universala Egyptian Magic este un produs cosmetic si farmaceutic in acelasi timp. Crema bio universala este rezultatul combinatiei perfecte a sase ingrediente. Este folosita de pe vremea faraonilor si redescoperita de mai bine de douazeci de ani, dar folosita doar in medii exclusiviste.

Produsul cosmetic organic este la indemana tuturor acum. Pana nu demult utilizat in clinici, de catre stilistii podiumurilor de moda, sau de catre vedete de cinema, crema Egyptian Magic este in trusa de machiaj a oricarei femei. Magia cremei universale consta in eficienta acesteia iar stiinta ei, in simplitatea ingredientelor.

Ulei de masline, ceara de albine, miere, propolis, laptisor de matca, polen, ingrijesc corpul din crestetul capului pana in talpi. Acesta e secretul, geniul naturii redescoperit acum de specialisti.
Pentru mai multe detalii despre minunea numita crema bio Egyptian Magic, intrati aici.

Cosmetice Bio - Shoporganic

Shoporganic va prezinta noua gama de cosmetice bio de sezon.
Gama LAVERA te pregateste de mare, shoporganic te cadoriseste cu o geanta de plaja la o comanda de minim 150 lei.

Cu cosmeticele bio Kivvi ai o surpriza de la shoporganic. Iei doua creme, lotiuni organice Kivvi, primesti un gel de curatare din aceeasi gama Kivvi.

Si cum Green is Sexy, hai sa fie oficial. Am descoperit fructul minune Aronia, scrub cu zahar Noni Care, crema egyptian magic si ceva mai personal: mini microscopul Ovatel, atatea motive pentru a primi geanta Green is Sexy la o comanda de minim 200 lei.

Cu Shoporganic intampini vara cu zambetul pe buze si cu o piele mai sanatoasa. Ai spa la tine acasa, faci lumea invidioasa si doctorul il lasa sa vada alta casa.

Pai da..

Pai e simplu. Daca e asa, e asa, ce nu intelegi.

Poti vorbi cu el ca de la egal la egal uneori. Face conexiuni, comparatii si emite judecati.

E uimitor cat de repede evolueaza. Dar si imita toate prostiile pe care le aude. E un fel de rebeliune, un fel de incercare a lucrurilor, o tatonare, o provocare a celor mari.

Dar devine si mai usor un pic de educat. Creste, intelege mai bine si nu va mai fi nevoie doar sa tipam, sa ne enervam.

Jucarii preferate

Tramvaiul e deja celebru, e ca plusul pe care il iau copiii peste tot, e jucaria preferata, numai ac din cauza dimensiunii nu iese cu el afara, dar il luam la maia, mimi, in vacanta, ca altfel somnul nu era la fel de dulce. Acum avem si masinuta porche, cu portiere si portbagaje mobile. Super jucariile.

Cea mai toamna primavara

Anul acesta festivitatea de premiere a avut loc in indoor. Afara a plouat cu galeata si era frig. Am fost imbracata in jeans, cu sacou si pantofi. Nu am avut chef sa ma gatesc. Colac peste pupaza a fost si cel mai incarcat an ever. Obositor la culme, mai ales la sfarsit.  Am tinut-o langa cu evaluari, simulari, simulari la simulari, schimburi, guturaiuri luungi si muuulte ore peste program. O alergatura si tensiune continue. M-am ingrasat un kil de la dulciurile mancate pentru a suplini oboseala. Mai am de predat cataloage, asistente la bac, la titularizare, plecari in excursie si la mare, toate legate si inlantuite, numai vreme buna sa fie, sa ne mai ridice si noua moralul.

Fericire absoluta

Am fost pentru prima oara la Imax. Tudor a fost fericit cum de mult nu l-am mai vazut. Pentru el a fost o premiera mersul la cinematograf, iar intalnirea cu 3d in mediul Imax, a fost o incantare absoluta.
L-au captivat reclamele la SpiderMan.
Nu-i pot uita mutrita imbujorata si fetisoara luminata cand a venit Paul la toboganul mare, dupa momentul cinema.

Vacanta de primavara a fost scurta si  fructuoasa, cea mai frumoasa vacanta. A fost cu de toate, plimbari cu metroul, mers pe la magazine mari, jucat cu vecinii, mers la taia. Sa tot avem vacante si momente frumoase.

Incercari

Se pare ca Dumnezeu vrea sa-mi arate ca nu trebuie sa ma tem de nimic si in acelasi timp sa fiu mai atenta si sa pretuiesc ce am, cand am.
In doua saptamani am pierdut bunuri de pret si vieti. mi-am aruncat cerceii pe balcon si l-am blocat in casa pe tudor. si ce e cel mai rau: egoismul meu si rusinea. daca m-am "impacat" cu pierderea cerceilor, chiar daca i-am cautat doua zile, cu pierderea lui tudor nu prea m-am impacat. m-am gandit ca daca pateste ceva este din vina mea si cum nu as suporta asta probabil mi-as pune capat zilelor. si rusinea pe care am incercat-o fata de vecinii carora le-am cerut ajutor imi da batai de cap. nu e simplu sa fii om.

Cerceii

Acum doua zile mi-am aruncat cerceii de pe balcon. Am scuturat cearceaful si gata. I-am pierdut. Si l-am strans cu atata grija de pe pat, ca nu cumva sa cada vreo scama pe jos.
Si acum ceva timp i-am spus lui Paul sa scuture cearceaful in baie, in cada, ca sa nu aruncam din greseala vreo jucarie ratacita prin asternuturi sau vreun ciorapel.
Cu 1 sfert de ora inainte de a pleca la scoala mi-am dat seama cat de harnica am fost cu vreo 3 ore inainte.
Du-te in gradina si cauta. Ma vede o vecina si vine sa ma ajute impreuna cu cel mic. Ne dam toti cu parerea pe unde or fi cazut  si cam ce masuri sa iau. O alta vecina vede scena si imi mai da ceva sfaturi, la fel si portarul.
Ajung la scoala ametita si preocupata. Pana ajung acasa stiu deja ce am de facut, mai arunc o pereche de cercei pentru a vedea cam ce directie au avut in cadere. O problema ar fi vantul si inaltimea de la care au cazut.
Ajung acasa si il vad pe Paul ajuns inaintea mea cautand prin parcare si prin gradina. Cautam impreuna pana ne ia cu frig. Acasa, Mimi imi spune ce a facut Tudor de la gradi pana acasa, eu cu gandul la planul meu. Coboram impreuna si cautam iar, ianarmate cu lupa lui Tudor si haine groase. Nimic.
A doua zi, o iau de la capat in gradina. Gasesc cele doua perechi de cercei pe care le arunc. Pe prima cred ca am aruncat-o atunci, in prima seara. Pe a doua o gasesc cu greu. Chiar daca erau chiar in fata mea, nu-i vad imediat. Si incet incet vin diferite persoane sa ma ajute, pana ne strangem putin peste o jumatate de duzina.
Cerceii nicaieri, dar sfaturi multe.
Le-am pus pe aproape totate in aplicare, caci in final i-am gasit. Au cazut singuri din fata de perna in cea de a doua seara in timp ce faceam patul. Am intors paharul si l-am pus la loc, m-am amuzat si m-am linistit.

Bicicleta albastra

Strumful meu are o mare pasiune pentru bicicleta fara pedale, o pasiune la fel de mare ca pentru trotineta albastra, prima lui trotineta.
Sunt o mare nebunie bicicletele astea, anul trecut parca toata lumea avea asa ceva, acum, parca toata lumea are biciclete normale, mari, updatate.
Am ajuns in vremurile astea sa oferim copiilor ce credem noi ca ar vrea ei, inainte ca ei sa ceara, ajungandu-se sa refuze darurile, iar noi, dezamagiti, sa incercam sa-i convingem sa le accepte.
Au de toate, prea multe chiar. Sunt niste rasfatati. Compensam prin ei copilaria noastra cu lipsuri, dar parinti dornici sa ne fie bine cu putinul care era atunci.
Mai avem si noi momentele noastre cand refuzam sa cumparam orice nebunie, dar in mare nu-i lipseste nimic, poate doar o si mai multa rabdare din partea noastra, dar cred ca si la capitolul asta suntem destul de ok.

Sa am 100 de ani

Ne-am mai propus o tinta, o suta de ani. A citit pe undeva cifra 100 si s-a gandit ca ar vrea si el sa ajunga sa aiba 100 de ani. Si de aici a inceput sa ne intrebe cati ani avem, ca sa-si dea seama cam ce ar insemna sa ai 100 de ani. Ii uram din toata inima sa ajunga sanatos si implinit la 100 de ani.

Tot preocupat de cifre si varste a fost si atunci cand pe tv5 era o stire cum ca in Franta s-ar avea in vedere in viitorul posibil apropiat, sofatul de la 15 ani, caci tinerii se pare ca stiu deja sa sofeze, facand-o asistat.

Iar noi, avem 15 ani pentru a sofa? Se pare ca da, din moment ce deja sofam.

O sa fie un mare matematiciano-sportiv. Cifrele ii plac, sportul ii place. Asta e, am inventat o noua meserie, spor-it-ist.

Wall.e

Un nou film preferat este "Wall.e". Este amuzant si destept dar are si o parte scurta trista, cand fata robotel adoarme dupa ce gaseste plantuta. Atunci ne ascundem dupa canapea, ne acoperim cu o patura si asteptam sa treaca repede scena cu adormitul. Fetita robotel ii place lui Tudor aproape la fel de mult cat ii place lui Wall.e.

E influentabil, asa ca-si insuseste comentariile mele, mai ales daca ii place filmul. Ma gandesc cate lucruri le putem inocula, atat rele cat si bune. Sunt eu influentabila la varsta asta, daramite cei mici. E de lucrat pe tema asta.

Simonei

Prietenei mele Simona, ii dedic acest post. Are oricand o vorba buna, mobilizatoare si dadatoare de energie. Cand cred ca totul e urat, gol de inteles si fara scapare imi da raza de lumina de care am nevoie pentru a revedea totul asa cum este, simplu si cu solutii pentru orice ar parea o problema.
Te iubesc.

Colaboreaza cu copiii

Gradinita asta ne-a adus lucruri bune. Il urmaresc in parc si nu-mi vine sa cred ce bine colaboreaza cu ceilalti copii. Nu se mai supara cu jucariile, le imparte, cere si el prietenia celorlalti, se joaca frumos. E o mare diferenta si evolutie. Cand il vad cum vorbeste si cum intra in diferite jocuri ma bucur foarte mult. A crescut si conteaza si munca domnisoarelor educatoare. La grupa lui e printre cei mai mici, e si bine si rau. Are de invatat dar cum e suparacios cade adesea in capcanele glumelor celorlalti. El e inca mic si sincer, glumet cu noi pana la disperare.
Dar orium, e grozav cand il vad intre copii, vesel si implicat.

Lucruri bune

Pe langa toata nebunia asta cu urletele, au loc si lucruri bune. Este inteligent si stie sa faca ce-i cerem sau ce e de facut, numai incapatanarea il impiedica in majoritatea timpului. Se si imbraba, incalta, merge la toaleta, mananca. Canta, isi aduce aminte ce i se cere la gradi. Dar e prea serios si ambitios. Se supara repede si nu stie de gluma si imi dau seama ca parte din vina e din cauza noastra, suntem prea obositi sau/si grabiti ca sa ne mai jucam atat de mult... trebuie sa remediem asta, e acel blocaj despre care vorbeam. Am ajuns sa cred ca mai bine nu se poate. Gresit.
Cred ca de la episodul cu mana m-am interiorizat foarte mult si am uitat sa ma bucur. Am tinut-o in spaime si tensiuni.

Crize de dimineata

Trecem printr-o perioada grea. Ajung pana la pragul de a-mi dori sa sar peste trezirea de dimineata. Sa dispara ca prin minune cateva ore si sa fiu direct pe drumul de plecare de la gradinita. Sa stiu ca l-am lasst acolo linistit si ca-mi pot incepe si eu ziua bine si fara nervii care cer victime.
Am ajuns la scoala vreo doua saptmani daca nu mai mult, cu dorinta de a o lua razna pe campii.
Tudor este foarte suparat, se trezeste si incepe sa urle. Nu vrea la gradi. Si-si varsa nervii si supararea pe fiecare pas pe care il facem in vederea plecarii de acasa. Nu vrea sa se spele pe dinti, sa faca pipi, sa fac patul,  sa-i dau ceva sa pape, sa se schimbe, sa se incalte. Nu vrea nimic asa cum facem noi. Ajunge sa se opuna si la opozitite. Se opune la tot ce facem si ce zicem.

Crizele au ajuns sa aiba loc si in weekend. Cred ca au devenit o obisnuinta pentru el. Am citit pe undeva ca repetitivitatea le da celor mici un sentiment de siguranta. Dar asta e o nebunie.

Imi zic ca avem destula rabdare, dar tot ne iesim din pepeni. Cred ca nu am gasit toate resursele de rabdare. Si mai cred ca absorbita de alte probleme am uitat ca trebuie sa il vad asa cum e, inca mic, fara sa ma tem de inca o furtuna. Caci am inceput sa ma tem, deci sa fiu tensionata si sa provoc poate de la nivel mental o anumita stare.
Am descoperit ca ma aflu intr-un blocaj mental pe care trebuie sa-l deschid.

Si ma mai tem de aceasta eticheta de copil rasftat care cred ca i se poate aplica. Am fost tot timpul langa el, l-am plimbat, i-am facut poftele. De oboseala am avut o atitudine prea laxa si uite asa.

E greu in societatea de azi sa-ti cresti copilul echilibrat, cu ambii parinti care sa se ocupe de el, cu bunici mai aproape. Incep sa ma simt pierduta, derutata, prea putin adult si adta mi se trage si din firea mea, prea sensibila si influentabila. In izolare ma pierd de tot.

Problema noastra e problema mea si invers.

Tudor - manarupta

Si a fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Un fecior de imparat, calare pe un peugeot verde ca prazu, ce s-a dus la Afi Palasu.  De pe tobogan a cazut, mana dreapta si-a rupt, si-atunci fuga la spital am dat, de mana in bandaj ne-am bagat.
De la 17 ianuarie va leatu sa tot fie vreo doua luni, acum mana e ca noua dar naravu neschimbatu.

Bulinute

Am primit 15 bulinute deocamdata. Sunt colorate si de marimi diferite, insa valoarea lor e inestimabila. Cand aveam 9, Tudor le tot numara sperand ca mai apare vreuna ca prin minune sa se ajunga la 10. Cand a reusit sa treaca pragul a fost incantare mare, ca atunci cand a facut o suta, o suta de centimetri.

Chiar daca trezirile pentru a merge la gradi sunt foarte dificile, placerea de a primi o bulinuta de la domnisoarele educatoare, Corina si Diana, ramane intreaga.
Asa ca dimineata dupa ce epuizez sacul cu incurajari ii aduc aminte ca daca merge la gradi va mai lua o bulinuta pentru ca va invata inca un cantecel sau pentru buna purtare.

E campion la invatat cantecele, e campion pentru ca papa toata gustarica.
Daca il intreb ce a mancat la gradi insa, imi raspunde ca o paine. El e campion la a manca felia de paine care insoteste felurile principale de mancare si gustarile formate din biscuiti.