Incercari

Se pare ca Dumnezeu vrea sa-mi arate ca nu trebuie sa ma tem de nimic si in acelasi timp sa fiu mai atenta si sa pretuiesc ce am, cand am.
In doua saptamani am pierdut bunuri de pret si vieti. mi-am aruncat cerceii pe balcon si l-am blocat in casa pe tudor. si ce e cel mai rau: egoismul meu si rusinea. daca m-am "impacat" cu pierderea cerceilor, chiar daca i-am cautat doua zile, cu pierderea lui tudor nu prea m-am impacat. m-am gandit ca daca pateste ceva este din vina mea si cum nu as suporta asta probabil mi-as pune capat zilelor. si rusinea pe care am incercat-o fata de vecinii carora le-am cerut ajutor imi da batai de cap. nu e simplu sa fii om.

Lucruri bune

Pe langa toata nebunia asta cu urletele, au loc si lucruri bune. Este inteligent si stie sa faca ce-i cerem sau ce e de facut, numai incapatanarea il impiedica in majoritatea timpului. Se si imbraba, incalta, merge la toaleta, mananca. Canta, isi aduce aminte ce i se cere la gradi. Dar e prea serios si ambitios. Se supara repede si nu stie de gluma si imi dau seama ca parte din vina e din cauza noastra, suntem prea obositi sau/si grabiti ca sa ne mai jucam atat de mult... trebuie sa remediem asta, e acel blocaj despre care vorbeam. Am ajuns sa cred ca mai bine nu se poate. Gresit.
Cred ca de la episodul cu mana m-am interiorizat foarte mult si am uitat sa ma bucur. Am tinut-o in spaime si tensiuni.

Din blog in blog

E asa relaxant sa rasfoiesti povestile din jurul tau, mai ales cand intalnesti povesti asemanatoare, familii frumoase si te regasesti astfel printre oameni. Dupa o zi epuizanta deschid pagini de jurnal ce nu mai e intim decat in masura in care devenim toti o singura persoana. Noi, voi, cu aceleasi preocupari, ne impartasim gandurile, experientele intr-o scriere comuna, intr-un roman fluviu a carui sursa e viata. Am renuntat sa scriu pe hartie, sa pastrez pentru mine, dat uitarii, gandul. Cred ca un soi de vedetism ma incearca atunci cand scriu pentru mine si voi in acelasi timp. Ma exprim si ma oglindesc. Pixul si hartia nu-mi mai sunt de ajuns ca unici martori. E un exhibitionism in a scrie jurnal online, o expunere a sufletului, o disectie in amfiteatru dar si un catharsis. Imi pun masca pixelilor si eliberez nalucilrile. Jurnalul nu mai exista, suntem noi, parerile noastre, un continuu feedback. E o alta dimensiune in expansiune. Poate ca si universul, internetul va sfarsi intr-un mare Bang. Se vor praji toate serverele deodata iar lumea va exploda apoteotic, in mintea noastra. 

Jurnalul online e noua forma de mitologie, de cultura populara. Punem bazele unei noi gandiri comune. Neuronii au prelungiri in varfurile degetelor si de aici mai e doar un pas la a ne integra masinariei. Nu mai intram in biblioteci, le luam dupa noi, scriem istoria in tramvai, devenim reporterii propriilor vieti. 

Ave jurnalul online, noua forma de exprimare.

Mamica obosita

Mamica obosita de grafice si tabeluri

Am intrat cam tarziu pe blogul de mamica : posesor de bebe strumf. A fost o zi grea la serviciu, cu noi sarcini si stresul unei inspectii. Dar ziua a trecut si mamica obosita de liste de dosare si clienti nemultumiti a reusit sa mai scrie ceva din povestea Motanului Mishcu.

Mamica obosita de pe blog

Dap, si pe blog am obosit. Ca o mamica obosita si obositoare in devenire, sper ca nu o prea mare papagalita, ma repet. Ma repet pentru ca viitorii copii sa prinda mai usor cuvintele din zbor. Sunt intr-o pauza de inspiratiune, ascult neste muzica si inspir fum de betisoare parfumate. Mamica obosita s-a afumat si ametit de la betisoarele parfumate si esenta de mar si lacramioare. Posesor de bebe strumf a facut un cocteil de arome si s-a imbatat.

Blog de mamica obosita

Vai de mine, azi toata ziua m-am vaitat. Se si vede, e din rau in mai rau. Pana si blogul a obosit sa ma mai suporte. Eu il tot duc cu zaharelul, ii dau cuvinte, ii dau repetitii de cuvinte, dar cam atat, continut ioc.
Dar hai mai bine sa va spun ce mai fac. De-adevaratelea, pe bune, fara gluma... si etc. Pai, puiul creste, si e din ce in ce mai tanar si nelinistit. Sau ar trebui sa spun mai putin tanar, oare el pe masura ce creste acolo, la caldura se poate numi ca si imbatraneste? Sau imbatranirea incepe doar dupa nastere? Si acea prima etapa a imbatranirii este copilaria... Copii feriti-va, nu de magarus - asta era o emisiune de cand eram noi copii, ci de imbatranire. Deveniti intelepti, dar nu batrani. Sufletul tanar se mentine cu un strop de pasiune, o leaca de dragoste, cea mai importanta, si o permanenta curiozitate. Sa privesti lumea ca si cand ai vedea-o in fiecare zi pentru prima oara.