Dintisori

Tudor e un mosulet, si-a pierdut ambii dintisori de sus. Dar deja se vad cei noi. Nu i-a mai scris nimic zanei maseluta. Dar si ea a uitat sa cotizeze. Hmmm, crestem.

Nu se vede nimic :D

Tudor si omidutele

Am fost acum doua zile la scoala si Tudor s-a imprietenit pe rand cu doua omidute. Le-a jelit in egala masura pe amandoua, cand acestea au fost strivite de oameni binevoitori. De unde sa stie ei ca lui Tudor ii plac gazele. Au crezut ca el trebuie salvat de micile creaturi si au actionat. Tare suparat a fost. A urlat si s-a enervat, dar am ajuns intr-un parc unde erau foarte multe si si-a uitat necazul.
Lectie de invatat, inainte de a "salva" pe cineva, trebuie sa-l intrebi daca vrea sa fie salvat. Cuvintele sunt importante cand si de transmis un mesaj care poate schimba ceva...

La Maneciu XLVI etc.

Cred ca a trecut aproape un an de cand nu am mai ajuns pe la "bunici", la Maneciu. Am tot avut treaba si apoi, a intervenit mana lui Tudor si alte impedimente.

Am ajuns in sfarsit la Maneciu, dar cu o mare incarcatura emotionala. Insa nu conteaza, ce e val, ca valul trece. Cand reusesti sa te detasezi realizezi ca natura te domoleste, te usureaza de poveri.

Cu tot inconvenientul adaptarii tot am reusit sa ma amuz de vanatoarea de muste a lui Tudor, de taxa pusa la portita dinspre magazie, de incantarea independentei capatate de a folosi olita in casa in loc de a merge la privata din gradina - in ciuda razboiului noastru importiva panzelor de paianjen.

E bine la mosie, la Maneciu. Aici ma imbrac lejer, fara fasoane, dar imi dau seama ca sunt rapid reperata drept orasanca, cu toate ca cei de aici sunt mai oraseni decat mine. Sunt case cochete, masini bune, lume imbracata bine: oameni gospodari. In necunostinta de cauza pare o ceva mai mare destindere fata de oras, caci se cam cunosc unii cu altii, insa in piata am dat peste lipsa de bun simt, din cauza lacomiei, deci a greutatilor.

Per total, e bine.

Colaboreaza cu copiii

Gradinita asta ne-a adus lucruri bune. Il urmaresc in parc si nu-mi vine sa cred ce bine colaboreaza cu ceilalti copii. Nu se mai supara cu jucariile, le imparte, cere si el prietenia celorlalti, se joaca frumos. E o mare diferenta si evolutie. Cand il vad cum vorbeste si cum intra in diferite jocuri ma bucur foarte mult. A crescut si conteaza si munca domnisoarelor educatoare. La grupa lui e printre cei mai mici, e si bine si rau. Are de invatat dar cum e suparacios cade adesea in capcanele glumelor celorlalti. El e inca mic si sincer, glumet cu noi pana la disperare.
Dar orium, e grozav cand il vad intre copii, vesel si implicat.

Lucruri bune

Pe langa toata nebunia asta cu urletele, au loc si lucruri bune. Este inteligent si stie sa faca ce-i cerem sau ce e de facut, numai incapatanarea il impiedica in majoritatea timpului. Se si imbraba, incalta, merge la toaleta, mananca. Canta, isi aduce aminte ce i se cere la gradi. Dar e prea serios si ambitios. Se supara repede si nu stie de gluma si imi dau seama ca parte din vina e din cauza noastra, suntem prea obositi sau/si grabiti ca sa ne mai jucam atat de mult... trebuie sa remediem asta, e acel blocaj despre care vorbeam. Am ajuns sa cred ca mai bine nu se poate. Gresit.
Cred ca de la episodul cu mana m-am interiorizat foarte mult si am uitat sa ma bucur. Am tinut-o in spaime si tensiuni.

Tudor - manarupta

Si a fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Un fecior de imparat, calare pe un peugeot verde ca prazu, ce s-a dus la Afi Palasu.  De pe tobogan a cazut, mana dreapta si-a rupt, si-atunci fuga la spital am dat, de mana in bandaj ne-am bagat.
De la 17 ianuarie va leatu sa tot fie vreo doua luni, acum mana e ca noua dar naravu neschimbatu.

Bulinute

Am primit 15 bulinute deocamdata. Sunt colorate si de marimi diferite, insa valoarea lor e inestimabila. Cand aveam 9, Tudor le tot numara sperand ca mai apare vreuna ca prin minune sa se ajunga la 10. Cand a reusit sa treaca pragul a fost incantare mare, ca atunci cand a facut o suta, o suta de centimetri.

Chiar daca trezirile pentru a merge la gradi sunt foarte dificile, placerea de a primi o bulinuta de la domnisoarele educatoare, Corina si Diana, ramane intreaga.
Asa ca dimineata dupa ce epuizez sacul cu incurajari ii aduc aminte ca daca merge la gradi va mai lua o bulinuta pentru ca va invata inca un cantecel sau pentru buna purtare.

E campion la invatat cantecele, e campion pentru ca papa toata gustarica.
Daca il intreb ce a mancat la gradi insa, imi raspunde ca o paine. El e campion la a manca felia de paine care insoteste felurile principale de mancare si gustarile formate din biscuiti.

am facut 100

A fost mare bucurie cand a facut 100. Toata lumea stia de reusita lui. De la portarul de la bloc pana la lumea din tramvai, de la vecinii intalniti la usa liftului pana la pacientii care asteptau in fata cabinetului doctoritei. Si toti se intrebau la ce se refera oare acea cifra atat de importanta pentru Strumf. Era vorba de o suta de ani, de o suta de masinute, de o suta de metri, o suta de puncte?
Arata cu manuta prin dreptul genunchilor: mic, apoi mare.

Aaaaa, este vorba de 100 de contimetri!

A facut 1 metru inaltime. Este baiat mare acum. In parc ne masuram sa vedem daca si cu cat am depasit acei 100 de centimetri.

Tudor in parc - acasa

In cautarea luminitei de la capatul tunelului.

Nu, nu-i aici, inapoi si de la capat.

Sport extrem, cu cearceaful prin odaie..

Dezastrul din "gradina".

Chestii haioase d'ale lu' Tudor

Ca sa-l ferim de tantari in timp ce aeriseam in casa, i-am acoperit patutul cu o patura. El dormea asa de bine in tarc ca nu mi-am inchipuit ca se va trezi dupa o jumatate de ora. Am verificat totusi sa vedem ce face: statea in fundulet intr-un colt si privea nedumerit in jur. De obicei cand se trezeste intr-n loc nefamiliar se sperie si plange, dar de data asta a recunoscut une se afla numai ca era mai intuneric. A fost atat de haios incat am ras ca nebunii de bietul copil.

Are jucariile sau obiectele preferate fata de care atunci cand le vede, se manifesta ca un catelus care scoate sunetele acelea specifice cand are limba scoasa de cald.

Se rusineaza cand vorbeste cineva cu el: ridica din umeri impreunandu-si manutele si zambeste.

Chiuie sau face precum calul caruia ii e sete.

Si nu sta locului nici cand papa.

Tudor mergeee

Dar nu in picioare, sa fim seriosi. Ci de-a busilea. Ieri ne-a facut o demonstratie. Foaarte tareee. Eram toti trei pe canapea, cand deodata Paul se ridica sa mearga pana la bucatarie... Tudor dupa el. Repede repede sa nu-l scape din ochi. Si cum nici eu nu eram prea departe, nu l-am scapat din ochi caci altfel l-as fi scapat de pe canapea. Cat despre ridicatul in picioare, nicio grija, se ridica. Ajutat si paseste. Ca sa nu mai zic ca in carucior se invarte pe toate partile. Uneori zici ca-i o bufnita, asa isi intoarce capul de sa-i ramana la spate. :P

ps: deci la 6 luni si o zi, Tudor a mers binisor de-a busilea... uraaa

Botezul lui Tudor

Si iata ca a venit si ziua cea mare. Cu agitatie mare si bucurie mare. - vorba reclamei, cand erai mic voiai sa fii mare -

Aici Tudor dezbracatu'

Tudor in brate la nasa

Todor in brate la mami lui

Tudor in brate la tati lui

Nasica mica si Tudor mic

A fost o zi foarte frumoasa si meteorologic si spiritual. Si Tudor e de aceeasi parere, se uita la mine si rade. Si a doua zi a fost la fel de frumoasa, a urmat baita in lapte si miere si metale pretioase.

Tudor = bebe strumf cuminte

Trebuie sa recunosc, asa-i. Nu-mi face probleme. Nu cere bani de buzunar, nici iesiri la cinema sau masini scumpe, plecari in club :P. E un bebic cu scaun la cap. Da din picioruse cand il mai doare ceva, dar venim noi de hac aerului din burtica. Iar diminetile suntem infometati rau de tot. Dupa o noapte luunga avem nevoie de combustibil sa rezistam zilei.

Azi am iesit la o plimbarica la mami in brate prin parcarea blocului, bine ca e mare. Am adormit instantaneu. Iar acasa nu ne-a mai placut, prea cald, fara zapada, fara vant. Ce mai, plictisitor. Poate maine iesim iar.

Ce mai facem noi...

Sa va povestim cum e acasa.

Programul ar fi urmatorul: papica, schimbat, schimonosit, chitait, plans nervos, urlat, baita si tot asa la orice ora. Daca s-ar putea toate odata ar fi minunat ... asa spune Tudor cel putin. Ne schimonosim cand vrem sa ne dam aere, ne chinuim sa le scoatem pe o parte sau pe alta, ne caraim cand ne e foame si ne mancam manusile, fara manusi ne zgariem pe ochi. Si zambim la greu. Zambim din prima zi si o urmarim cu cate un ochi pe mami sa ne asiguram ca e langa noi. Cand se uita mami la noi, inchidem repede ochiul sa nu ne prinda ca o pandim. Nu ne plac deloc tichiile. Ne frecam incontinuu pana ne ajunge gurita la spatele tichiei, ei nu chiar la spate dar va prindeti voi. Mai nou stam destul de mult trezi. Si suntem curiosi. Aaa, dormim destul de mult noaptea, ne trezim asa : pe la 2 si ceva, pe la 5 si ceva si pe la 7 - 8. De la 8 incolo nu prea mai dormim ci papam din juma in juma de ora pana picam lati pe la 11 - 12.

Sa vedeti ce mai stranutam, sughitam si tusim. Mai ales dupa schimbat. Nu ne place deloc sa fim schimbati dupa masa... sa bage bine mami la cap asta. Cat despre baita, urlaam cat ne tin plamanii. Inca nu ne place, sau nu au nimerit parintii astia nestiutori gradele apei, cand o fi rece, cand calda sau nu ne place si pace. Si uite asa, mami cand e odihnita cand e zombi si nu mai vrea pe nimeni in jur. Vizitele astea, sunt bune dupa o perioada lunga de singuratate dar si cand se adunaaa, ptiu... sa se ascunda undeva de toti. Si cam asa.. dar in rest e tare bine si suntem fericiti. Of, sa gasim odata pediatru ca sa mai scapam de o grija. Va mai povestim noi si alte aventuri.