I
Azi am ieșit pe ușă și am plecat la gară.
E o dorință veche mereu pusă în așteptare. Am visat adesea că merg cu trenul la bunici. Tataia ne aștepta cu căruța la gară, ne așezăm bagajele în căruță, noi pe băncuță, în spatele lui și porneam către sat. Trceam pe lângă o așezare de romi nomazi, cu corturile instalte lângă căsuțele pipernicite, cu rufe întinse pe sârmă și copii goi alergând în soare printre păsări și animale de curte.
Coboram o pantă ca un tobogan pe care te dai cu viteză și ți-ai dori să nu se termine și abia așteptam să luam o curbă cu mici movile pe partea stanga a drumului, pe care străluceau petice de iarba mai înaltă și cioturi de copaci printre care păștea câte un cal stingher. Urma pădurea, loc misterios care strajuia șoseaua de o parte și de alta ca un zid verde, pe care îl străpungeam cu privirea în speranța că voi zări căprioare sau alte vietati ascunse trecatorului.
Iapa mergea la trap, liniștită, iar eu mă bucuram de aer și de soare.
Trceam podețul peste Ialomița și știam că suntem aproape. Mereu m-a intrigat casa pădurarului. Oare locuia cineva acolo? Auzisem tot felul de povești petrecute pe malul râului: furturi de animale, sacrificate apoi pentru a li se pierde urma; crescătorii de viermi de mătase, livezi de duzi plantate pentru devoratorii de frunze; meșteșugari care împleteau coșuri de nuiele. Toate prindeau viață în momentul în care urcam pe pod și se destramau la fel de repede odată făcută trecerea.
Treceam prin răspântie, în stânga era magazinul universal, dar noi o luam la dreapta pe lângă biserica, depaseam mica secție de poliție, vizavi se afla stația de unde se lua rata și căminul cultural. Mai avem trei case și am ajuns. Un gard verde ne întâmpină cu porțile închise. Mamaie dă fuga cum aude lătratul câinelui și deschide. Căruța coboară abrupt, hurducaind zgomotos, mamaie radiază, e toată aprinsă la față, tocmai a făcut ceva bun de mâncare. Abia așteaptă să ne îmbrățișeze și să ne întrebe de sănătate.
Eu sunt ca un ied lipsit de griji, pe urma mamei care descărcă bagajele. Ne schimbăm
repede, scoatem bunătățile aduse de la oraș, ne spălăm pe mâini și ne așezăm la masă. E o placere mâncatul la bunici, e mereu voie bună și mâncare gustoasă. Mamaie reușește mereu sa facă ceva bun din orice. Are pâine calda făcută la cuptorul de pământ de lângă casă, scovergi cu zahăr, ciorbă de găină, tocăniță, friptură, de toate.
Eu plec să inspectez curtea, să văd ce animale mai sunt pe acasă. Oile sunt de obicei la stână, vaca la păscut, dar se mai nimerește sa fie pe acasă vreun miel, ceva. Păsări sunt cât cuprinde, gâște, găini, pui. Porcii sunt la locul lor, cățelul în lanț, mă întreb dacă o avea pisica pui.
