Colaboreaza cu copiii

Gradinita asta ne-a adus lucruri bune. Il urmaresc in parc si nu-mi vine sa cred ce bine colaboreaza cu ceilalti copii. Nu se mai supara cu jucariile, le imparte, cere si el prietenia celorlalti, se joaca frumos. E o mare diferenta si evolutie. Cand il vad cum vorbeste si cum intra in diferite jocuri ma bucur foarte mult. A crescut si conteaza si munca domnisoarelor educatoare. La grupa lui e printre cei mai mici, e si bine si rau. Are de invatat dar cum e suparacios cade adesea in capcanele glumelor celorlalti. El e inca mic si sincer, glumet cu noi pana la disperare.
Dar orium, e grozav cand il vad intre copii, vesel si implicat.

Shitadei

- Mai vrei?
- Shitadei: mai vreau

Shitadei tetene : mai vreau pepene.

A vinit Paiul.

Veshinu I-on. (accentul pe i)

Trecerea de pie-toni. (acc pt e)

Vorbeste o limba muzicala cu o voce foarte placuta, o intonatie expresiva.

A avut o perioada cand raspundea cu "Nnnu", chiar daca voia ceva.

Nu trece o zi fara sa faca vreo boacana, e mereu pe faza.

A devenit un bun catarator. Prin parc abordeaza cu succes mai toate constructiile de la locurile de joaca si nu numai.

Acum e fara mot, am inceput sa ma pricep la tuns.

Mogaldeata fara glas

Doar imagini si simtiri, fara cuvinte, doar gesturi. Un mic animal speriat de necunoscut, separat de mama, singura pe care o stie cel mai bine si care ii ofera protectie, alinare, siguranta. Restul sunt doar imagini de privit de la distanta, daca se poate de gustat, incercat, catarat, dar langa care nu-ti poti face culcusul. Poti dormi oriunde, poti ramane oricunde, cu o conditie, sa fie mama langa tine. E un cuvant dobandit, l-ai auzit din primele momente, atunci cand amandoi va obisnuiati cu el. Asa ca ea are si un nume,"mama", numele real il inveti mai greu, nu conteaza, cel putin nu acum cand esti prea mic. Acum nu te poti exprima decat prin gesturi, daca vocalizezi, scoti sunete fara logica pentru cei din jur. Poti in  schimb sa tipi de bucurie sau placere, sa razi.

Si rasul se poate invata, felul de a rade, autentic e doar plansul, nu l-ai invatat de la nimeni. Poate tot de la ea, cand erai acolo la caldura, in interiorul ei. Dar in vremurile acelea ea mai mult radea, tristetea nu prea i-a dat tarcoale, a fost linistita.

Nu, nu vrei sa te lase acolo, nici in alta parte, te tii cu toata puterea ta de cel care te tine in brate. Incepi sa plangi, sa tipi, te uiti in ochii lui, ai lor, nu ma lasati, nu vreau, nu pricepeti? De ce nu pricepeti, cum de nu pricepeti, si asa il inveti pe "nu", cel mai puternic cuvant. O sa il tot folosesti o perioada buna de acum inainte, pana ce va incepe ratiunea sa sclipeasca incetisor in mintea ta, vei incepe sa intelegi ca daca esti obligat uneori sa faci ceva ce nu-ti place nu este neaparat un lucru rau, daunator tie. Dar deocamdata este greu de explicat celorlati ca tu nu vezi mai departe de clipa prezenta, ca tu nu intelegi ce inseamna "mai tarziu", ca ziua are ore, saptamana zile. Tu esti inteleptul din vechime care traiesti clipa cu adevarat. Simti totul intens, te daruiesti momentului. Din pacate nici ei nu inteleg asta. Au uitat, ratiunea a pus stapanire pe ei si nu stiu cum sa te linisteasca decat cu : "mai tarziu vine mama sa te ia", " nu mai plange, sunt doar cateva ore".

Ei, oameni cruzi, se prefac ca nu le pasa, se prefac veseli si optimisti, isi inchid sentimetele undeva si se duc la serviciu. Nu te mai aud cum plangi, isi spun : "lasa, o sa se obisnuiasca, asta este, toti au trecut prin asta, este bine". Numai ca tu plangi in continuare, nu esti bine, oricat ar zice ei altceva. Nu mai dormi linistit, o cauti in somn, sa fie aproape, te scoli des si verifici daca e langa tine. Nu ti-e sete, nu ti-e foame, ti-e doar frica. Si e intensa. Iti face micul trup sa functioneze alert, mancarea e repede consumata, energia se elibereaza imediat, tu esti mai vioi ca niciodata, mereu pe faza, pana te doboara vreo raceala si atunci vine si o mica depresie.
Ceva nu a mers bine azi in locul ala pe care il urasti, dar nu ai cum sa te exprimi altfel decat prin revolta fata de tot ce e in jurul tau aici, unde e mama, unde e mereu cald si sunt jucariile preferate. Ii spune "acasa" locului astuia, asta o stii, inca nu o spui, dar intelegi. Cand mergeti la mimi si nadu; la mitzi, si auzi la un moment dat, "gata, mergem acasa", te duci repede la usa, unde este incaltamintea, te incalti daca ai venit in adidasi, si te joci cu cheile din usa. Te duci la mama si la tata, ii iei pe amandoi de mana si ii duci catre usa, gata, plecati.

Cu tata ai avut tu ceva de impartit la un moment dat, nu-l mai pupai. El te ducea acolo. Pana in ziua cand a venit si te-a luat, de atunci l-ai acceptat iar ca la inceput. Tot el te ia de acasa, de langa mama, dar acum nu mai esti suparat asa rau pe el, faci cu mana lui mama, "ta, ta" si mergeti catre masina.

Masina, o placere, cel mai bun leagan, altul nu ai cunoscut. Te ia somnul imediat, esti in siguranta, numai sa fie masina ta, "masina cu leu", cum ii zice mama. Recunosti sigla imediat si i-o arati in plimbarile voastre, iar daca se intampla sa vezi  o masina identica cu a ta, te manifesti si mai zgomotos.

Mama nu prea a fost martora la razvratirea ta, dar atunci cand te-a vazut cum refuzi sa accepti situatia, a simtit un junghi in stomac si parca se crea un gol care inghitea tot. Ce ar fi dat sa fie alta situatia, sau macar sa pricepi acel "mai tarziu". Se certa in gand cu toate promisiunile primite pana mai acum, "lasa, o sa vedem noi, ce-om face", "e prea mic pentru cresa", "cum, el e copil de cresa".


Acum tu esti acolo iar mama se simte vinovata pentru situatia asta, dar te vei obisnui iar, o sa fie bine, mai tarziu va veni mama sa te ia. 

Minunea noastra vorbeste

Stiu, am mai avut postari despre inceputurile vorbirii lui Tudor, dar acum e cert. Are o voce asa subtirica si hotarata cand stie ce vrea, si intrebatoare de cele mai multe ori. Tonul este ascendent : vrei ... X ? :  nu ?;    tati ? mami? 

Am observat ca este atras de cuvintele cuiva care vorbeste tare sau rastit: aude diverse personaje la tv, prin filme si incearca sa redea cat mai bine ce aude. E foarte haios, izbucnim cu totii intr-un ras admirativ. "sa-ti faci bagajele si sa pleci' spuse o tanti intr-o faza la tv: "bagajelepleci" fu replica lui Tudor. 

Si bineinteles daca aude cuvinte noi sau sunt rostite de altcineva decat mine sau Paul, e o ocazie numai buna de a le repeta: maia, cu accent pe i = maria, gheghe = gheorghe etc.

In rest foloseste ultimele doua litere ale cuvintelor, sau ceva asemanator: una cu u mut = luna, ia cu accent pe i = lumina, apte = lapte, ante parca = noapte, chiciup = ketchup, ica = painica, tapa = apa, un alt ia = rosia, mandarina, dupa caz... 

Incearca sa redea si cuvinte din alte limbi, depinde de melodiile care il atrag cantate in engleza... Danza Kuturo, nu-i engleza dar ii place la nebunie. La un moment dat o puneam la nesfarsit si tot nu se plictisea de ea. Inainte de asta avea o slabiciune pentru Lady Gaga cu Alejandro, il luam in brate si dansam. 

Admira fetele de la aerobic. Le urmarim de la fereastra din bucatarie cum danseaza sau topaie pe arcuri : kangoo jumping. Asa am ajuns la Danza Kuduro, ele dansau pe melodia asta, asa ca a trebuit sa redam si in casa atmosfera de la sala. Am gasit chiar un filmulet pe melodia asta de dans aerobic asa ca am trecut toti la treaba. Mai ales ca tataia l-a invatat anumite miscari de dans, numai bune sa ne antrenam. Ceilalti tatai si mamai sunt : mimi si nadu, mai usor de pronuntat. 

Vorbim putin

Tudor vorbeste numai atunci cand vrea. El vorbeste tot timpul, insa intr-o limba cunoscuta numai de el. Ma bucur ca este priceput la limbile straine, ma mosteneste :P. Asta cred ca este o urmare a vietii intrauterine cand ma uitam la filme coreene :)). Sa vezi ce captivat este de reclamele de la tv, de muzica si de diferitele intonatii ale celor care apar in ele. 

(poze facute la mare, cu noua tunsoare; se uita la tv-ul cocotat undeva aproape de tavan, de ne suceam gaturile de tot)

Atat de multe de spus in timp atat de scurt

se pare ca e nevoie de situatii limita pentru a savura viata din plin. cand nu ai timp ai vrea sa faci atatea. imi vin atatea idei plimbandu-ma, atata chef de scris, de adus aminte. atatea madeleine de resavurat. dar sa terminam cu cliesele - numai ca, din pacate sau din fericire, viata este facuta din clisee. si e dreptul fiecarui individ sa le retraiasca. toate sunt de cand lumea dar numai daca le traiesti tu conteaza. asa ca numai fiind mama incetez sa-mi judec parintii, numai prin lipsa de timp pretuiesc mai mult clipa si doar dupa ce nu mai pot de spate ma bucur cu adevarat de relaxare. ma intreb de ce oare trebuie sa trecem totul prin foc si sabie pentru a descoperi viata. nu ar fi mai simplu sa ne nastem cu intelepciunea necesara trairii cu adevarat in lumea asta... nu trebuie sa fie intelepciunea aia sobra cu gust de piele prafuita si hartie ingalbenita, cu aspect de riduri adanci si privire pierduta in zare, cu pozitia de lotus si cu muzica clasica... pur si simplu sa stim sa traim frumos. dar probabil iubim mai mult agitatia si nelinistea. ele sunt scrise in sangele nostru, asta ne e instinctul. ne nastem cu planset si traim imbratisandu-l. rasul il deprindem prin copiere. rasul ar trebui sa fie intelepciunea. sa-l invatam si sa-l pastram.

e atat de placut sa te plimbi primavara pe sub copacii infloriti. sa te uiti in jur si sa nu reusesti sa descoperi sursa miresmelor. totul e miros si culoare.

sa traiesti intr-o casa pe pamant. cu curte, bolta, pridvor. sa stai afara sa mirosi cerul, sa adulmeci stelele.

sa nu te mai superi din orice chiar daca te simti indreptatit. sa nu mai fi tu. sa te uiti pe tine. nici celalat sa nu fi. pur si simplu sa traiesti. ce greu cuvant: sa traiesti. pur si simplu sa fii - parca e mai bine, mai potrivit. caci "a trai" presupune un mod anume. pe cand "a fi" nu presupune nimic. esti - atat.

am atata Of in mine incat nu stiu cum sa scap de el.

vreau sa ma eliberez de tine, Ofule.

acum e greu si "sunt".

o leguma, poate salata. pe care o papa o libarca... asa se numea melcul fara cochilie? nu stiu sigur si nici nu mai am chef sa caut pe google\goagal\gugle.

sunt prea multe de spus si prea putin timp. si ar fi atat de dezolant sa fie spuse incat s-ar innegri si pagina asta. nici nu vreau sa le pronunt, caci le auzim zi de zi la cutiile alea care cica transmit informatii, cele mai noi, actuale, zenzationale si de interes.

mai bine o leguma papata fara sa stie de o libarca. o leguma fara sistem de aparare. va fi consumata dar fara constiinta fericirii\nefericirii - binelui\raului - uratului\frumosului.

hmm, dar daca stau bine sa ma gandesc... mai bine Sunt decat Vegetez, mai bine Traiesc decat doar Fiintez. caci doar nu sunt doar un asteptator ci un facator. ce cuvant mare : Facator. dar asa ne intoarcem de unde am plecat. si asta ne duce pe noi in ispita dar nu ne izbaveste de toate relele. sa zic si amin? mai bine nu... om vedea cum o sa fie.