Cerceii

Acum doua zile mi-am aruncat cerceii de pe balcon. Am scuturat cearceaful si gata. I-am pierdut. Si l-am strans cu atata grija de pe pat, ca nu cumva sa cada vreo scama pe jos.
Si acum ceva timp i-am spus lui Paul sa scuture cearceaful in baie, in cada, ca sa nu aruncam din greseala vreo jucarie ratacita prin asternuturi sau vreun ciorapel.
Cu 1 sfert de ora inainte de a pleca la scoala mi-am dat seama cat de harnica am fost cu vreo 3 ore inainte.
Du-te in gradina si cauta. Ma vede o vecina si vine sa ma ajute impreuna cu cel mic. Ne dam toti cu parerea pe unde or fi cazut  si cam ce masuri sa iau. O alta vecina vede scena si imi mai da ceva sfaturi, la fel si portarul.
Ajung la scoala ametita si preocupata. Pana ajung acasa stiu deja ce am de facut, mai arunc o pereche de cercei pentru a vedea cam ce directie au avut in cadere. O problema ar fi vantul si inaltimea de la care au cazut.
Ajung acasa si il vad pe Paul ajuns inaintea mea cautand prin parcare si prin gradina. Cautam impreuna pana ne ia cu frig. Acasa, Mimi imi spune ce a facut Tudor de la gradi pana acasa, eu cu gandul la planul meu. Coboram impreuna si cautam iar, ianarmate cu lupa lui Tudor si haine groase. Nimic.
A doua zi, o iau de la capat in gradina. Gasesc cele doua perechi de cercei pe care le arunc. Pe prima cred ca am aruncat-o atunci, in prima seara. Pe a doua o gasesc cu greu. Chiar daca erau chiar in fata mea, nu-i vad imediat. Si incet incet vin diferite persoane sa ma ajute, pana ne strangem putin peste o jumatate de duzina.
Cerceii nicaieri, dar sfaturi multe.
Le-am pus pe aproape totate in aplicare, caci in final i-am gasit. Au cazut singuri din fata de perna in cea de a doua seara in timp ce faceam patul. Am intors paharul si l-am pus la loc, m-am amuzat si m-am linistit.

Vizita la Mogosoaia

Am locuit atat de aproape de Mogosoaia dar nu am fost niciodata pana zilele trecute. In ciuda caldurii ne-am bucurat de noi privelisti si de putina libertate. Vecinatatea lacului m-a transpus direct in filmele romanesti cu burghezi si aristocrati, ma intreb daca cei care au locuit la palat au avut parte de nefericiri si nostalgii in loc de seri de bal si petreceri nesfarsite. Fata de filmele americane unde totul e destrabalare si final fericit pe taram romanesc e taman invers: iubiri neimpartasite si morti dramatice. 

E un loc grozav unde poti calca iarba si poti avea un picnic reusit, unde copiii pot alerga in voie si pot vedea veverite si ciocanitori. Au si o terasa-restaurant., alei pietruite, casute de pasarele plantate langa copaci, banci pe care te poti odihni langa felinare cochete dar moderne. 

Gradinitele labirintice de langa lac parca ar fi niste gradini suspendate in miniatura. Si leii ce strajuiesc palatul sunt calusei perfecti pentru orice copil ce vrea sa-i calareasca.

A fost foarte frumos si ne dorim sa mai ajungem.

Singur, ataat de singur

Trebuie sa invat pentru examen asa ca sunt singura in casa goala si incinsa de caldura, cu o bandana pe cap pentru a ma feri de curent, de mult doritul curent si citesc.
Singuratatea asta e bolnava. Urechile imi tiuie de liniste, capul mi se invarte de caldura si gandurile fug adesea aiurea.
Ma lupt cu panica ce imi da tarcoale atunci cand indraznesc sa ma gandesc la importanta examenului si ma straduiesc sa citesc inainte, urandu-mi sa retin cat mai mult si sa-mi reamintesc ce retin la momentul oportun.

Incerc sa alung fatalismul prin ganduri optimiste si sa merg mai departe. Monitorizarea atenta a site-urilor de specialitate nu face decat sa-mi dea din cand in cand fiori de groaza. Ar trebui sa ma linisteasca ideea ca sunt pregatita pentru ce tampenii le-ar putea da prin cap celor care fac subiectele dar pielea tot mi se zbarleste anticipand mometul.

Acum ca m-am linistit, am facut si o pauza cu ocazia asta, ma pot intoarce la citanie. Si adevarul e ca nu mai scrisesem demult si cautam un pretex pentru o noua postare. Am alungat un pic si singuratatea.
Pa pa si pe curand.

Atat de multe de spus in timp atat de scurt

se pare ca e nevoie de situatii limita pentru a savura viata din plin. cand nu ai timp ai vrea sa faci atatea. imi vin atatea idei plimbandu-ma, atata chef de scris, de adus aminte. atatea madeleine de resavurat. dar sa terminam cu cliesele - numai ca, din pacate sau din fericire, viata este facuta din clisee. si e dreptul fiecarui individ sa le retraiasca. toate sunt de cand lumea dar numai daca le traiesti tu conteaza. asa ca numai fiind mama incetez sa-mi judec parintii, numai prin lipsa de timp pretuiesc mai mult clipa si doar dupa ce nu mai pot de spate ma bucur cu adevarat de relaxare. ma intreb de ce oare trebuie sa trecem totul prin foc si sabie pentru a descoperi viata. nu ar fi mai simplu sa ne nastem cu intelepciunea necesara trairii cu adevarat in lumea asta... nu trebuie sa fie intelepciunea aia sobra cu gust de piele prafuita si hartie ingalbenita, cu aspect de riduri adanci si privire pierduta in zare, cu pozitia de lotus si cu muzica clasica... pur si simplu sa stim sa traim frumos. dar probabil iubim mai mult agitatia si nelinistea. ele sunt scrise in sangele nostru, asta ne e instinctul. ne nastem cu planset si traim imbratisandu-l. rasul il deprindem prin copiere. rasul ar trebui sa fie intelepciunea. sa-l invatam si sa-l pastram.

e atat de placut sa te plimbi primavara pe sub copacii infloriti. sa te uiti in jur si sa nu reusesti sa descoperi sursa miresmelor. totul e miros si culoare.

sa traiesti intr-o casa pe pamant. cu curte, bolta, pridvor. sa stai afara sa mirosi cerul, sa adulmeci stelele.

sa nu te mai superi din orice chiar daca te simti indreptatit. sa nu mai fi tu. sa te uiti pe tine. nici celalat sa nu fi. pur si simplu sa traiesti. ce greu cuvant: sa traiesti. pur si simplu sa fii - parca e mai bine, mai potrivit. caci "a trai" presupune un mod anume. pe cand "a fi" nu presupune nimic. esti - atat.

am atata Of in mine incat nu stiu cum sa scap de el.

vreau sa ma eliberez de tine, Ofule.

acum e greu si "sunt".

o leguma, poate salata. pe care o papa o libarca... asa se numea melcul fara cochilie? nu stiu sigur si nici nu mai am chef sa caut pe google\goagal\gugle.

sunt prea multe de spus si prea putin timp. si ar fi atat de dezolant sa fie spuse incat s-ar innegri si pagina asta. nici nu vreau sa le pronunt, caci le auzim zi de zi la cutiile alea care cica transmit informatii, cele mai noi, actuale, zenzationale si de interes.

mai bine o leguma papata fara sa stie de o libarca. o leguma fara sistem de aparare. va fi consumata dar fara constiinta fericirii\nefericirii - binelui\raului - uratului\frumosului.

hmm, dar daca stau bine sa ma gandesc... mai bine Sunt decat Vegetez, mai bine Traiesc decat doar Fiintez. caci doar nu sunt doar un asteptator ci un facator. ce cuvant mare : Facator. dar asa ne intoarcem de unde am plecat. si asta ne duce pe noi in ispita dar nu ne izbaveste de toate relele. sa zic si amin? mai bine nu... om vedea cum o sa fie.