Ce mai facem noi...

Sa va povestim cum e acasa.

Programul ar fi urmatorul: papica, schimbat, schimonosit, chitait, plans nervos, urlat, baita si tot asa la orice ora. Daca s-ar putea toate odata ar fi minunat ... asa spune Tudor cel putin. Ne schimonosim cand vrem sa ne dam aere, ne chinuim sa le scoatem pe o parte sau pe alta, ne caraim cand ne e foame si ne mancam manusile, fara manusi ne zgariem pe ochi. Si zambim la greu. Zambim din prima zi si o urmarim cu cate un ochi pe mami sa ne asiguram ca e langa noi. Cand se uita mami la noi, inchidem repede ochiul sa nu ne prinda ca o pandim. Nu ne plac deloc tichiile. Ne frecam incontinuu pana ne ajunge gurita la spatele tichiei, ei nu chiar la spate dar va prindeti voi. Mai nou stam destul de mult trezi. Si suntem curiosi. Aaa, dormim destul de mult noaptea, ne trezim asa : pe la 2 si ceva, pe la 5 si ceva si pe la 7 - 8. De la 8 incolo nu prea mai dormim ci papam din juma in juma de ora pana picam lati pe la 11 - 12.

Sa vedeti ce mai stranutam, sughitam si tusim. Mai ales dupa schimbat. Nu ne place deloc sa fim schimbati dupa masa... sa bage bine mami la cap asta. Cat despre baita, urlaam cat ne tin plamanii. Inca nu ne place, sau nu au nimerit parintii astia nestiutori gradele apei, cand o fi rece, cand calda sau nu ne place si pace. Si uite asa, mami cand e odihnita cand e zombi si nu mai vrea pe nimeni in jur. Vizitele astea, sunt bune dupa o perioada lunga de singuratate dar si cand se adunaaa, ptiu... sa se ascunda undeva de toti. Si cam asa.. dar in rest e tare bine si suntem fericiti. Of, sa gasim odata pediatru ca sa mai scapam de o grija. Va mai povestim noi si alte aventuri.