Cirese

Toamna asta ploioasa de iunie ne-a adus daruri bogate. Ne-am pus cirese la urechi si am dansat prin casa. Atat de mult am asteptat venirea primaverii si a verii incat vremea ne-a jucat un renghi. Am avut anul acesta, cea mai lunga primavara-toamna si vara-primavara. 

Tot incerc sa-i explic strumfului de ce tot da Dumnezeu ploaie. A inteles strumful ca ploaia ne bucura, face plantele sa creasca, dar de ce vine atat de des. Si atunci posesorul de bebe strumf incepe o poveste incalcita despre incalzirea globala. Dar lasa, cum stropesc masinile cand trec prin baltoace, e mult mai amuzant. Si iata si un tramvai galben! Mami, ai vazut tramvaiul galben? Vreau afara, sa sar in baltoace. La fel ca Peppa? Vreau afara! 

Cea mai toamna primavara

Anul acesta festivitatea de premiere a avut loc in indoor. Afara a plouat cu galeata si era frig. Am fost imbracata in jeans, cu sacou si pantofi. Nu am avut chef sa ma gatesc. Colac peste pupaza a fost si cel mai incarcat an ever. Obositor la culme, mai ales la sfarsit.  Am tinut-o langa cu evaluari, simulari, simulari la simulari, schimburi, guturaiuri luungi si muuulte ore peste program. O alergatura si tensiune continue. M-am ingrasat un kil de la dulciurile mancate pentru a suplini oboseala. Mai am de predat cataloage, asistente la bac, la titularizare, plecari in excursie si la mare, toate legate si inlantuite, numai vreme buna sa fie, sa ne mai ridice si noua moralul.

E toamna iar

Septembrie s-a dus. Cum aici nu mai stau vizavi de scoala nu am mai asistat la inceperea anului scolar, in schimb am vazut parintii cu bratele de flori plecand catre case de la piata de flori. Au venit ploile si cred ca am prins saptamana trecuta ultima iesire calda in parc. Dar cine stie, inca e toamna, frunzele tot mai cad, soarele nu s-a suparat cu totul pe noi. Mai e un pic pana vine si vremea ingerilor, cand vor naparli in capetele noastre.

Nu am mai vazut gaze speriate sau vrabiute zgribulite ca toamna trecuta ci pasari din familia corbilor jucand dansul ofensivei ierarhice. Foarte inteligente pasarile astea. Fiind mai mari par a fi mai cu greutate in gandire, cu toate ca parca nu putem spune acelasi lucru despre pasarile de curte, dar cred ca ma insel. Mi-a zis odata o prietena, Simona, de prietenia si fidelitatea dintre un curcan beteag si .. nu imi mai aduc aminte ce alta pasare, un pui de gaina parca. S-a lasat cu o moarte de inima rea? Nu mai stiu..

Buburuza ce ne-a vizitat intr-o dupa-amiaza ne-a inseninat ziua dar m-a intristat gandindu-ma la prima casa. Oare unde o fi zburat s-o fi si maritat si o fi dat peste un baiat cu casa sa fie la adapost de vreme rea sau o fi nevoita saraca sa-si schimbre srviciul, sa plece din tara la bazait de capsuni pentru a-si permite un credit de prima casa. Sau poate o fi bugetara si va face greva foamei toata iarna sa o bage si pe ea in seama vreun taran gospodar cu campuri multe arate frumos si livezi cu salati pline de purici buni de mancat. Sau nu stiati ca buburuzele sunt carnivore, papa fripturi de alte gaze. SI daca-i asa sa-si mai puna pofta-n cui, sa-si schimbe dieta, ca doar nu o vrea sa se faca halterofila de are nevoie de atata carne. Sa fie si ea o Angelina Jolie, o frumoasa slabanoaga dar cu buze carnoase. O tata de modele si vedete de cinema o sa avem, numai buburuze una si una si barbati alergatori de maraton, schilimbitici dar vanosi, pai ce, ce ne trebuie altceva.

Cam atat din lumea celor care nu cuvanta, ma duc si eu la somn, in tara visului.

Muzica

Simt aerul proaspat de toamna, frunze ruginii pe jos. Simt nevoie de a topai printre ele, de a le fashai, sfarama cu piciorul. Razele soarelui se rasfira printre crengile copacilor. Iti vine sa alergi, sa tipi, sa te tavalesti pe covorul colorat de iarba verde, frunze galbene, castane, gaze speriate. Vrei sa visezi la tot ce e frumos, sa te imprietenesti cu pasarile, cu animalele curioase: veverite, pisici, catei. Sa tii minte momentele astea luminoase, soarele cald in aerul rece, vrabiile ce au umplut crengile unui arbust, infofolite in pene si galagioase. Aerul asta de inceput de scoala, de inceput de drum. Cand iarna inca pare departe, la fel si diminetile in care te scoli cu noaptea in cap si pleci zgribulit la serviciu sau la scoala. Cand era prea frig afara si-mi inchipuiam aripi de inger deasupra mea. Aripi ce picurau fulgi de zapada. Nu ma paraseau nici macar la metrou. Fulgii de pe pufoaice nu faceau decat sa sporeasca msiterul ingerilor. erau peste tot. Te vegheau si in tunel. Visai cu ochii deschisi. Drumul nu era decat o prelungire a visului. Voiai sa nu se termine. Si nu se termina. Imaginatia isi facea datoria. Te uitai la strainul de langa tine si-ti creai o viata in alt univers. Porneai de la ochii lui, te intrebai cu ce se ocupa. iti inchipuiai ca e perfect pentru tine, cel ce te cunoaste, iti cunoaste gandurile. Perechea. Sufletul pereche. Pluteai. realitatea nu exista. Nimic, decat gandurile tale.
Mmm. Pianul. Ce bine suna. Melodia e trista dar poti pune alte versuri pe ea. Alte adieri. Mirosul de toamna. Dulce caldut si putin rece la adieri. Parul iti straluceste in soare. Ii spimti si lui nuanta dulce, de matase. Ochii iti sunt aurii. Esti a pamantului, pamantul e al tau. Totul esti tu. Parte din tot.