Pozitii de somn

In ultimul timp Tudor adoarme te miri pe unde, te miri cum. De oboseala dupa joaca pica instant acolo unde se gaseste.                                                                                                                                                        

Ce poate fi mai frumos sa poti dormi cand ai chef, cum ai chef, unde ai chef. Sa fii fara griji, dupa o zi incarcata de ... JOACA. 

Cat de mult ne iubim

Se pare ca nu putem rezista prea mult unul fara celalalt. Atata timp cat suntem in acelasi loc trebuie sa fim impreuna, sa mancam impreuna, sa dormim impreuna, sa ne jucam impreuna. Daca jumatatea mea lucreaza in bucatarie in timp ce noi astia mici ne pregatim de somn, apoi nu reusim sub niciun chip sa adormim. Si chiar daca tati vine acasa foarte tarziu, Tudor, cu ochii carpiti si bajbaind prin intuneric, face lipa lipa pe parchet, il gaseste si ii adoarme pe umar. Operatiune foarte delicata si induiosatoare.

Cu mine insa e alta poveste. Si de la trambulina daca ar sari, direct pe capul meu ar ateriza. Si de cand a invatat sa arate cu degetul, nasul este "obiectul" preferat de care trage, sa-l arate e deja banal. Deci cum ma aflu intr-o pozitie vulnerabila, hop pe nasul meu. De par nu prea trage, e delicat, ii place sa ia fir cu fir si sa rasfire. Dar ne iubim mult. Cel mai mult imi place cum se arunca la mine in brate, se lipeste strans si ma tine cu putere in brate, sa ma simta cat mai bine. 

Uneori cand ne jucam are priviri ghiduse si de atata auzament nu mai poate de drag si vine la mine in brate.

Tot e noapte si doarme toata lumea:

Zi inspirata

Nu-mi vine sa cred. Am o zi buna. Scriu. Ascult muzica buna. Vorbesc cu prietene. E super. Iar prietenele nu sunt cele stiute, sunt fostele colege de la birou.
Chiar ii spuneam Marianei cat de natural este bebele in interiorul meu. Suna atat de ciudat si tulburator. Dar avand parte de o sarcina usoara am avut si am in continuare momente, si nu sunt putine, cand parca nici nu as fi insarcinata. El face parte din mine, se misca dar fara ca eu sa bag de seama. E corpul meu care e viu, care se manifesta. Parca sunt dupa un efort, cand muschii tresar, se relaxeaza. Si parca nici nu-mi vine sa cred ca peste 2 luni o sa apara o fiinta vie. Aproape ca nu pot sa-mi inchipui lucrul asta. Ma uit la mine si nu-mi vine sa cred. E ca atunci cand mi-am facut testul, cu toate ca ma asteptam sa fie pozitiv totusi m-a luat cu ameteala. Am aflat si eu ieri ca bebe strumf se distreaza in timp ce eu dorm. Eu il las sa se joace atunci cand ma ia somnul. Nu ma deranjeaza ca el topaie. Si cum sunt asa linistita am crezut ca noaptea si el doarme, dar se pare ca nu e chiar asa. L-a simtit Paul cum da din picioruse. Mi se pare asa haios. Ma intreb daca ar fi fost altfel daca as fi avut fata. Daca o fi diferit in functie de sex sau poate e doar diferit in functie de mamica. Daca eu sunt optimista mi se par toate in regula si normale, naturale, cum de altfel si sunt. Cine stie, o sa vedem cum o sa fie la sarcina urmatoare. Daca lucrurile vor sta la fel sau vor fi diferite.