Perioada capricioasa

E atat de mofturos incat nu mai suport. Nu si nu vreau la tot ce-l rogi, chin cu imbracatul si mancatul, tipete, urlete si ascuns dupa tot ce poate. 

E atat de capricios si marait de ma intreb al cui e copilul asta. 

Stiu ca e perfect normala perioada aceasta numai ca fiecare copil trece prin ea diferit. Iar el face totul ca pentru a ne innebuni.

O parte e mostenita o parte e a lui. E cat noi doi la un loc, cat noi doi cat am fost mici, si daca e adevarat ca se sare o generatie, atunci e tatai-su intreg.  

Pana la urma nu am de ce sa ma mir, dar nu mai am resurse de rabdare. Duc o lupta permanenta cu mine pentru a ma controla. O sa ajung la Furiosii Anonimi de peste ocean. 

Cea mai mare problema este mancarea, dusmanul lui de moarte. Un copil mai inversunat importiva mancarii nu stiu daca am intalnit. Gaseste tot felul de subterfugii pentru a se eschiva de la masa. Ma intreb cand o sa inceapa el sa ceara de mancare. I se intampla prea rar asta, de pot numara pe degetele de la o mana. Solutia cred ca ramane aceea de a-l lasa nemancat. Sa nu mai alerg dupa el prin toata casa cu mancarea, sau sa-l tin cu forta pe scaun, sau sa-i dau sa pape la desene in pat. 

S-a rupt cucu

Baieteii au cuc, fetitele nu au cuc - s-a rupt cucul fetitelor. Aste este concluzia lui Tudor. :)

Ne plimbam prin parc cand un catel ridat (Shar Pei) a trecut pe langa noi: e urat catelul asta. :))
- Dar nu e urat, mie imi place.
- E urat, lui Tudor nu-i place.

Daca nu vrea sa manance:
- Apa, apa, apa dei.
ii dau apa,
- Bobo, vreau bobo.
bobo nu, mai intai papa apoi bobo,
- painica, chiciap.
nu, papa asta nu se mananca cu kechup.
si tot asa, cere orice altceva in afara de ce este pe farfurie.

Fatza zambitoare

Tudor papa cu lingura

Dupa cum a postat deja tati lui pe facebook, pe 21 martie Tudor a papat cu linguroiul. Mancarea cu propria manuta e mult mai gustoasa si mai cu spor. Nu am imortalizat momentul ca doi parinti mereu pe faza ce suntem, dar urmeaza :)) . Iar mananca mai bine si sper ca faze cu febre sa fie cat mai deloc. Deja sunt stresata de urmatorul vaccin. La ultimul a avut reactii secundare de-i plangeai de mila, il durea piciorusul - nu-l mai putea indoi, a avut febra, a fost nervos si irascibil, urat. Practic 2 zile a fost bolnav. Si eu odata cu el.

Acum suntem fericiti dar singurei acasa. Matza e la bunici, primavara e vantoasa si jucariile plictisitoare. O mai fac eu pe calu' din cand in cand ca sa invioram atmosfera. Nu prea-i place sa fie carat pe dupa gat ci in spate ca  un sac. 

Aici doar ne iubeam. E foarte dragastos. Daca l-am lasa si ar vrea si Mitzi probabil ca ar adormi pe blana ei. Mai avea putin si o pupa sau musca ca sa-i arate cat de mult ii place de ea. 

inainte de noua coafura