Mami, alăptează-mă!: Primul an pe calea lactee - momente de cotitură

Cum nu am reusit sa postez ieri relatarea mea despre alaptare, o voi face acum. Pentru mine "meseria asta de vacuta" a mers relativ usor. Nasterea normala a facilitat instalarea lactatiei care a decurs si inca decurge foarte frumos nu fara unele probleme de incepator. In spital cand eu credeam ca alaptez, Tudor a fost langa mine pe  toata durata spitalizarii, el saracul se chinuia sa desfunde canalele iar eu nu stiam de ce urla ca doar il alaptasem. Abia acasa mi-am dat seama ca el era prea micut si fara forta sa se lupte cu stavilarul care trebuia doborat : desfundarea canalelor, deprinderea suptului si muulta rabdare. Cu grija si rabdare incercam de fiecare data sa il pozitionez corect la san, sa apuce nu numai mamelonul dar si areola si nu a fost usor. El era mic, sanul mai mare decat capul lui, eu prea obosita sa imi gasesc o buna pozitie si m-am ales si eu cu dureri de mameloane.

Nu am facut rani insa, dar ma usturau foarte tare. Respiram adanc, strangeam din dinti si ma pregateam sa il pun la san. Dupa cateva incercari reuseam sa il pozitionez corect. Stiti care e gestul prin care imitam ca scoatem sonor dopul unei sticle, asa procedeaza si mama cu pruncul cand trebuie sa-i scoata mamelonul din gura pentru a mai incerca o data. Ii introduce in coltul guritei degetul mic apucand ca un carlig sfarcul si il trage afara. Nu mai stiu exact cam in cat timp a invatat Tudor sa suga in asa fel incat sa nu-mi mai provoace dureri, dar cred ca a durat vreo doua saptamani daca nu toata perioada lauziei - ca de asta-i lauzie : corpul se reface dupa nastere si se acomodeaza cu noul statut. La aceste usturimi s-au adaugat si dureri ale sanilor din cauza fluxului prea mare de lapte. Tudor nu-i facea fata. Cauza si efect. El nu stie sa suga, sanul se inflameaza, laptele prea mult blocheaza si el canalele, ele se desfunda prea greu cu pompa pentru sani. Am luat una care a fost o porcarie - sau nu am stiut noi cum sa o folosim, a trebuit sa invatam si asta. Caci nimic nu e simplu. Sugarul invata sa suga, noi invatam sa ne mulgem. Bine ca nu am folosit-o decat de cateva ori cand durerile erau insuportabile. Si asta se intampla mai ales noaptea cand ma trezeam in orele alea putine cand as fi putut sa dorm, somnambula, irascibila si panicata ca nu mai scap odata de toata tortura asta. Bine ca Paul a fost alaturi de mine si m-a ajutat si cu vestita pompa, care nu prea e facuta a fi manevrata de mama singura. Nici nu ai cum, te dor sanii atat de tare ca nu suporti sa te atingi darmite sa mai ai si puterea de a trage de pompa aia. 

Ce "leacuri" am folosit : comprese cu apa calda pentru a ajuta fluxul laptelui, rece pentru a diminua durerile,  sanii expusi la aer pentru ca inflamatiile sa se reduca in contactul cu acesta - umezeala si saliva bebelusului mentinand ranile; creme am folosit prea putin, nu prea ma ajutau caci nu aveam rani propriu-zis. Cel mai bun leac: alaptarea, pe principiul cui pe cui se scoate. Cu cat am alaptat mai mult, la cerere adica, cu atat a fost mai bine si s-a facut "rodajul".
Am baut si ceaiuri in primele zile, inca din spital, ceaiuri pentru stimularea lactatiei. Am renuntat la ele caci lactatia era prea abundenta iar sanii se angorjau. Mai tarziu am baut si bere fara alcool. Indiferent ce se spune ca ajuta sau ca este un mit ca stimuleaza lactatia, pe mine m-a ajutat. Pe masura ce Tudor a crescut si  se vedea ca parca laptele nu mai era indeajuns berea si-a facut efectul, mai ales ca imi propusesem sa il hranesc exclusiv la san 6 luni de zile. 

Ce m-a ajutat pe mine sa am taria sa merg mai departe: relatarile altor mame. Am citit foarte mult pe perioada sarcinii. Am citit pe net si m-am uitat pe ZoneReality la emisiunile acelea despre nasteri. Internetul e de baza. Nici in spital, nici doctorita care mi-a urmarit sarcina nu m-a sfatuit in acest sens. Nu ti se spune nimic. Daca nu am avea internetul sa ne pregatim mintal am face toate cezariana si ne-am da copiii la doice sa ni-i hraneasca, sau daca s-ar putea i-ar face direct altcineva.

Oricum ai da-o corpul tot trece printr-o trauma, dar macar sa fie mai mica si firesc fiziologica. Mai ales ca alaptarea si nasterea normala cred ca merg mana in mana. Cred ca mai putin se spune ca o cezariana influenteaza destul de mult lactatia. Fluxul laptelui e intarziat si diminuat in urma operatiei, mama trebuind sa fie foarte determinata sa alapteze ca sa si reuseasca. Si un alt factor destul de important este aducerea copilului mamei cat mai devreme de la nastere. Poate nu atat operatia in sine cat contactul intarziat cu copilul influenteaza o buna lactatie. 

Oricum ar fi, o mama buna este o mama informata, asa ca sa dam informatia mai departe si sa ne ascultam instinctul.