Ce face si ce nu face Tudor

Sa incep cu marele NU: nu vrea sa manance. E atat de nazuros incat mancarea este marea noastra problema. Cu greu reusesc sa-l hranesc armonios altfel decat la san. Sucurile de fructe sunt preferatele, apoi piureurile de fructe, pana se plictiseste de ele. Cu ce sa le inlocuiesc, cu gris cu lapte, orez cu lapte, iaurt cu banane, dar nu le accepta de fiecare data. N-ar manca carne nici in ruptul capului, bine ca s-au inventat chiftelele. Cum simte ceapa, ardei, carne sau vreo bucatica mai mare de ceva leguma, gata cu mancatul, scuipa tot si refuza alta inghititura. Ciorbe nu, supe nici, tocanite da, dar totul taiat foarte mic ca nu cumva sa-l deranjeze ceva la limba. De ce nu-i dau totul blenduit, pentru ca nu-i place. Asa a inceput diversificarea, blenduit. Dar nu a durat mult pana sa-mi dau seama ca daca nu-i amestecam piersica sau banana in supa facuta piure, puteam sa arunc direct din oala totul la gunoi. Si ce de mai mancare ajunsa pe apa sambetei. Pestele nu-i place, ficateii nu, orezul da, mucenicii da :P, ciocolata, salamul, chipsurile, da. Doamne' fereste sa hranesti copilul cu asa ceva. I-am dat sa guste zilele astea si nu ar trebui sa o mai facem, caci e ca in desene animate, over the hedge parca, asta devine "mancarea" preferata. Asa ca trebuie sa facem un efort si sa nu mai luam asa tentatii. 

Uneori la o masa trebuie sa-i dau sa aleaga dintre vreo trei feluri de mancare, e foarte dificil si frustrant. Nu mai suntem asa stresati ca nu mananca, dar obositor si frustrant este in continuare. 

O lupta este si imbracatul si schimbatul pampersului. Totul se face din mers. Nu sta locului o clipa. Tati il mai forteaza sa stea pe spate ca sa fie schimbat, dar eu fug dupa el prin casa, altfel tipa si se zbate pana te doare capul si transpiri ca dupa o zi la sala. Iarna e cel mai greu cu echipatul pentru iesitul afara. Imbracatul se face pe etape. Mai da o tura prin casa, mai trag o soseta, un pantalon, o bluza pe el. Geaca si ghetele se pun in fata usii, fularul la lift, manusile in scara blocului sau afara, ... o odisee. Cred ca la schimbat a stat in primele 3, 4 luni pana a inceput el sa se miste ca lumea. Dupa baie ce ar mai fugi gol prin casa cu prosoapele dupa el. Masaj ca lumea e un vis, tot din mers, rapid.

A, cum mananca el de fapt. Nu mai sta in scaunul de masa de nu mai stiu cand. Primele lingurite le papa stand la mine in brate apoi da o tura prin casa, vine sa ia o lingurita, mai da o tura si tot asa pana mai raman o lingurita, doua pe fundul castronului pe care le refuza. Indiferent daca ii fac o portie mai mica sau mai mare, lasa de fiecare data rusinea in farfurie, ai zica ca o face intentionat, dar el nu stie care este continul castronului.

Ce ii place, sa se joace, normal. Numai ca eu sunt atat de obosita dupa toate etapele de mancat, schimbat, etc, incat nu prea mai am de fiecare data energia necesara unui joc atat de distractiv pentru el. Dar ma straduiesc sa-l intretin cum pot. 

Stie cum sa imbine piesele lego, cum sa desfaca capacele diverselor recipiente, cum sa transforme orice jucarie sferica in titirez, cum sa inchida, deschida usi, fereste, lunimi. Inchide usile dupa el. E haios cum, daca ii este frig, dimineata in fata geamului deschis, il inchide si imi da de inteles ca i-a fost de ajuns aerul rece si cum dupa ce vine de afara inchide usa dupa el sau dupa ce vine din balcon. Maimutica invata tot ce vede. A cazut faina pe jos in timp ce faceam un aluat. A luat carpa de bucatarie si a sters pe jos. Total haios. Nu-mi venea sa cred. Arunca la cos ce nu-i mai trebuie, inclusiv jucarii. Se joaca cu pernele, le arunca din pat, se tranteste pe ele, la urca iar. II place sa faca zgomot, sa arunce cu putere jucariile pe jos. Dar stie sa le si aseze frumos pe jos daca nu mai este interesat de ele. Asta am observat-o de curand. Daca vrea sa faca ceva face. De stiut stie cum numai disponibilitate sa aiba.