Casa noua

Ca mult a mai trecut de cand nu am mai scris nimic... Ne-am mutat in sfarsit, de vreo saptamana jumatate. Prima zi a fost mai grea. Mi-era ca pic in depresie. Casa noua, singuratate la greu, asa ca m-am apucat sa fac mancare si curatenie ca sa-mi treaca uratul. Am facut chestia asta vreo trei zile pana am inceput sa ne facem planuri de Craciun, cand am avut primii invitati la masa : parintii. Ne-am pregatit cu de toate - shhh, cu sarmalele, carnatii, caltabosul, un cozonac si un tort frumos foc am venit de la ai mei; salata de beof, piftia si un alt tort au venit de la ai lui, deeci - cu friptura facuta de noi si cu buna dispozitie. Au fost ceva peripetii, dar s-au rezolvat dupa ce m-am suparat pe lume si pe viata si m-am intrebat ca in filmele americane, unde-i miracolul de Craciun. Pana la urma chiar a fost. Ca d'aia e numit miracol, vine cand nu te astepti si vine frumos. A plecat toata lumea si iar aproape ca m-am innecat in borcanul de melancolie, bine ca nu a fost un butoi ca era mai grav. Casa noua nu a alungat obisnuintele vechi. Am avut amandoi senzatia ca o vedem pe Mitzi prin casa. Nu am luat-o cu noi dar ne e dor de ea, mie cel putin, mai ales ca iar e foarte bolnava si mi-e o mila si o teama ca o sa o pierdem... Mi-a fost alaturi in toate momentele importante, din liceu pana acum, as fi vrut sa-l prinda si pe bebe strumf si poate ca o sa-l prinda. Nici ai mei nu o pot lasa sa se duca asa usor, nu poti sa lasi un animal care ti-e aproape ca un membru al familiei sa se stinga asa usor... E chiar foarte greu sa vezi ca nu poti face mare lucru, sa asisti neputincios la chinurile lui.

Sunt multe de spus... Eu am inceput sa ma simt mizerabil. Am crezut chiar ca bebe strumf o sa vrea sa facem cunostinta mai devreme. Dar se pare ca mai asteapta. Sunt doar consecintele normale sfarsitului de sarcina cand totul devine mai dificil iar asediul este mai mare, asediul meu adica, de catre bebe strumf. Azi sunt mai bine, doctorita spune ca o sa mai astepte vreo 2 saptamani poate. Dar iar iau cunostinta cu deficientele din sistemele bugetare. Trebuie sa cumpar seringi, medicamente pentru dilatare, calmante, ca sa nu mai vorbesc de trusa pentru anestezia epidurala. Sa-i ia gaia de politicieni, ca noi platim taxele ca prostii, dar ce mai conteaza... o sa mai spun eu naduful si cu alta ocazie.