Luna plina sau noua..

Nu mai stiu care-i diferenta dintre luna plina si noua, care-i la sf lunii care-i la inceputul ei, dar cert este ca de la fereastra camerei se vede o luna superba, mare si aurie, sidefata, fildes, ivorie. Ce mai, de poveste. Imi pare asa de bine ca nu am ramas fara luna. De acasa, de la parinti puteam vedea luna. Era o incantare petnru mine, mai ales in noptile de vara. Cu geamul larg deschis o priveam si ma desfatam in aerul cald. Erau momente de visare, de emotie, cand totul parea psibil, cand lumea devenea brusc altfel, mai buna, mai incapatoare pentru toate posibilitatile, lipsita de ura si uraciune. Ei bine, nu am pierdut-o, e cu mine, e minunat. Pana sa reusim sa ne luam casuta asta am incercat mai multe variante. La un moment dat am cautat un petic de pamant pe care sa ne ridicam candva o casuta. Si cum lucram si nu reuseam sa iesim mai devreme de la serviciu, ne-am repezit pe locul respectiv la lasatul serii cand aparea luna in toata splendoarea ei. Mi-am zis ca daca voi fi vreodata nehotarata in privinta viitoarei locuinte, luna va fi semnul ca am ajuns unde trebuie. Daca nu ne-am fi impiedicat de lipsa banilor acela ar fi fost locul ideal de casa, locul de unde luna se vedea ca iesind din mare, uriasa, impresionanta.

Gata, Tudor se foieste in somn. Il deranjeaza ceva... tre sa fim pe faza.

Ce mai facem noi...

Sa va povestim cum e acasa.

Programul ar fi urmatorul: papica, schimbat, schimonosit, chitait, plans nervos, urlat, baita si tot asa la orice ora. Daca s-ar putea toate odata ar fi minunat ... asa spune Tudor cel putin. Ne schimonosim cand vrem sa ne dam aere, ne chinuim sa le scoatem pe o parte sau pe alta, ne caraim cand ne e foame si ne mancam manusile, fara manusi ne zgariem pe ochi. Si zambim la greu. Zambim din prima zi si o urmarim cu cate un ochi pe mami sa ne asiguram ca e langa noi. Cand se uita mami la noi, inchidem repede ochiul sa nu ne prinda ca o pandim. Nu ne plac deloc tichiile. Ne frecam incontinuu pana ne ajunge gurita la spatele tichiei, ei nu chiar la spate dar va prindeti voi. Mai nou stam destul de mult trezi. Si suntem curiosi. Aaa, dormim destul de mult noaptea, ne trezim asa : pe la 2 si ceva, pe la 5 si ceva si pe la 7 - 8. De la 8 incolo nu prea mai dormim ci papam din juma in juma de ora pana picam lati pe la 11 - 12.

Sa vedeti ce mai stranutam, sughitam si tusim. Mai ales dupa schimbat. Nu ne place deloc sa fim schimbati dupa masa... sa bage bine mami la cap asta. Cat despre baita, urlaam cat ne tin plamanii. Inca nu ne place, sau nu au nimerit parintii astia nestiutori gradele apei, cand o fi rece, cand calda sau nu ne place si pace. Si uite asa, mami cand e odihnita cand e zombi si nu mai vrea pe nimeni in jur. Vizitele astea, sunt bune dupa o perioada lunga de singuratate dar si cand se adunaaa, ptiu... sa se ascunda undeva de toti. Si cam asa.. dar in rest e tare bine si suntem fericiti. Of, sa gasim odata pediatru ca sa mai scapam de o grija. Va mai povestim noi si alte aventuri.

Tot poze cu Tudor si noi : mami si tati

Uite asa ne-a vazut tati pentru prima oara. Aveam o gura maareeee si eram taare nemultumit.

Asa de surprinsa a fost mami cand a vazut ca baiatu are gropita in barbie.

Pana ne obisnuim cu tati, plangem.

Acum e mai bine, parca recunosc nasul asta..

Si acum e si mai bine.

poze cu bebe strumf alias Tudor

Pozam pentru colegii lu' mami, sa ne vada si ei mai bine.

Si ne simtim asa de bine ca radem. Nu prea s-a priceput mami sa nu miste poza...

Aici dormeam.

Eram intre doua cascaturi si un chitait.