Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Kids Birthday tickers Lilypie Fifth Birthday tickers
Se afișează postările cu eticheta recenzii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recenzii. Afișați toate postările

Femei si barbati

Citesc doua carti care se completeaza: Barbatii sunt de pe Marte, Femeile de pe venus, de dr. John Gray si Cum sa fii o mama buna pentru fiul tau de Alain Braconnier. Pe prima intamplarea a facut sa mi-o imprumute o prietena, pe a doua am cumparat-o de la chioscul de ziare din curiozitate. Cert este ca prima te ajuta sa o citesti pe a doua, voit incompleta, dorinta autorului fiind aceea de a te prezenta la psiholog pentru  a-ti rezolva problemele cu fiul. Prin urmare citesc doua carti care ma ajuta sa-i inteleg mai bine pe barbatii de langa mine, unul dintre ei in devenire :). 

Parcurg povestea celor doua semintii de extraterestii cu zambetul pe buze si cu uimirea celui ce descopera secrete demult uitate. Si ma gandesc ca martienii au fost intelesi candva, atunci cand venusienele transmiteau fiicelor lor invataturi despre comportamentul pe care trebuia sa-l aiba fata de acestia: sa-ti asculti barbatul, sa fii frumoasa pentru el, sa asa si pe dincolo, caci el este stapanul, aducatorul de bani, alea alea. Treptat societatea s-a schimbat iar venusienele au tanjit, reusind sa acceada, la statuturi destinate pana atunci doar martienilor, si asa a inceput declinul relatiilor dintre cele doua specii. Din pacate felul de a fi al celor doua creaturi nu prea s-a schimbat, de aici neintelegerile din ce in ce mai multe, divorturile si problemele de tot felul. 

Concluzia mea este ca trebuie sa invatam sa ne redescoperim si acceptam asa cum suntem. Cartea ne spune ca barbatii vor cauta intotdeauna acceptarea actiunilor lor, iar femeile aprecierea sentimentelor lor. In timp ce ei prefera sa actioneze, interiorizandu-si sentimentele si gandurile, ele sunt exuberante atat in fericire cat si in durere. Ei trebuie sa invete sa dea iar ele sa accepte ajutorul. Cu cat un barbat este mai indragostit de o femeie, cu atat ii este mai greu sa dea mai mult de teama de a nu fi respins de ea, care din instinct stie sa daruiasca celor din jur afectivitate si atentie dar ii este greu sa primeasca ajutor de teama de a nu se da de gol ca este vulnerabila. Ei bine se pare ca barbatii apreciaza cand o femeie recunoaste ca are nevoie de ajutor, ei sunt cavalerii in cautarea domnitelor aflate la ananghie, numai asa se simt utili, necesari si doritori sa faca mai mult. 

V-am facut curiosi? Cititi-o, nu numai ca le ajuta pe venusiene sa-i cunoasca mai bine pe ei, partenerii lor, dar si martienilor  le serveste drept carte tehnica: cum sa intelegi o masinarie deloc complicata, care este femeia. 

Despre a doua carte nu spun prea multe, cum am mai zis, vine in completarea primei, autoanaliza si respect fata de celalalt si sine, cam la asta s-ar reduce. 

Enzo sau arta de a pilota pe ploaie

Editura Leda m-a cucerit cu romanele sale despre Love & Life, cum spun ei. Anul trecut la un targ de carte am facut o achizitie pe care am apucat sa o citesc abia anul acesta, dar nu despre acea achizitie este vorba acum ci despre un roman atat de trist si optimist totodata incat iti schimba starea de spirit si te pune pe ganduri: Enzo sau arta de a pilota pe ploaie. 

Garth Stein este autorul, dar asta nu prea conteaza, nu stiu cine este, nu am auzit de el pana acum si daca nu i-as fi scris numele cred ca nici nu l-as fi remarcat.

Naratorul este un labrador fara pedigree, cainele familiei care trece prin incercari care i-ar dobora si pe cei mai puternici si curajosi oameni. Stapanul sau, un pilot de curse in devenire, se ghideaza in viata dupa filosofia de pe pista. Isi initiaza fara sa stie patrupedul in arta de a pilota pe ploaie. Asa ca Enzo face tot ce-i sta in putinta pentru a urma principiile stapanului sau sperand ca in viata urmatoare se va reincarna in barbat si va duce o viata onorabila. 

Romanul este presarat cu "maxime" care intr-un moment de cotitura iti pot salva sufletul. Daca nu le iei in seama atunci fii atent la cine ai prin preajma si ce semnale iti trimite caci s-ar putea sa-ti salveze viata. Micile intamplari cotidiene pot fi la un moment dat cheia enigmelor care ti se vor ivi in cale mai tarziu. Asta ne invata Enzo, observator atent si tacut al stapanului si familiei din care face parte. Ganditor profund, chiar daca comportamentul il mai da de gol din cand in cand, la urma urmei e un caine, ne invata sa fim perseverenti si disciplinati, sa dam totul pentru a castiga cursa, chiar daca asta se va intampla ceva mai tarziu. Totul e sa participi la cursa si sa nu te dai batut dupa primul viraj. 


Romantic Porno

Am dat peste titlu intr-o revista si mi-a starnit interesul. Dar nu titlul cat autorul: Florin Piersic Jr. Nu stiam ca scrie, asa ca la Bookfest l-am cumparat, romanul, nu titlul nici autorul.

Incepe abrupt la persoana a treia si da senzatia ca scrie despre el, despre el, autorul. Autorul se depersonalizeaza si se analizeaza. Dar bineinteles este o impresie, dupa cum stim, autorul este scris, este preluat de catre mana care scrie, de catre naratorul care nu se mai regaseste in autor. Persoana devine persona iar autorul, numele de pe coperta, persoana pe care o cunoastem prin sticla televizorului dispare, se pierde in hatisul povestii. 
Nu-mi place primul capitol.

Al doilea este la fel numai ca deja naratiunea te capteaza prin jocul seductiei dintre personaje, joc pe care naratorul ni-l trece cinematografic prin fata ochilor. 

Al treilea capitol pare desprins din alta poveste, din alta carte, din alt spatiu cultural. Numele propriu cu care incepe capitolul este nelalocul lui. Cine este acest personaj, de unde a aparut, ce face, cum este. Este asa cum banuim noi, cei care citim curiosi, sau naratoul va arunca in aer toate presupunerile... 

De la al patrulea capitol, cititorul este deja subjugat. Trebuie sa continue pagina dupa pagina sa descifreze jocul personajelor, personalitatea fiecaruia.


Naratorul isi intra in drepturi si se incarneaza, se personalizeaza dar pastreaza mereu distanta, chiar atunci cand ai jura ca se contopeste cu personajele pe care le urmareste obsesiv. Alterneaza persoanele, a treia devine intai, romanul capatand contur si logica. 

Personajele sunt doar patru: doi barbati si doua femei, poate sunt doar doua in ipostaze diferite, ca si cum in universuri paralele fiecare persoana ar putea fi exact opusul calei care este. Sau poate doar naratorul exista, personajele neavand viata decat in mintea lui bolnava, pierduta in visarea data de narcotice. 


Romanul sta sub semnul timpului ce curge ca printr-o clepsidra, fiecare graunte de nisip fiind foarte pretios si atent analizat. Capitolele sunt desemnate prin ore, intamplarile masurate prin miute si secunde personificate, sisifice. Timpul curge greu, timpul cara dupa el poveri sau se strecoara neobservat, deghizat, rusinat uneori. Timpul este un leit-motif iar romanul este fara sfarsit. Poate ca personajul principal va fi omorat intr-un alt episod, in cartea ce va urma sau nu. Cine stie.

Cartea merita citita, va invit la lectura si la impresii.