Veverita smechera

Tudor e un smecher si jumatate. Nu e genul de copil ascultator, daca-i interzici ceva face tocmai invers. Pe el trebuie sa-l ignori daca vrei sa nu mai faca cine stie ce prostie sau sa nu mai urle aiurea.  Dar si noi il incurajam in aventura lui de explorare a tot ce-l inconjoara, asa ca si el testeaza nu numai limitele fizicii dar si ale "psihicii" noastre. 

Azi am mers intr-o vizita scurta la mamaia si tataia din Militari, a urmarit cum papa porumbeii pe pervazul geamului, chiar le-a dat cateva graunte, apoi ne-am jucat cu boabele de porumb. Le arunca din castron,  le aduna la loc si tot auzindu-ne vorbind ca poate le va duce la gurita si ca nu ar fi indicat sa faca asta, chiar a inceput sa le duca la gura. Noi, crezand ca le poate inghiti, am inceput sa-l pisam: scoate din gurita, nu duce la gura; scuipa, Tudor; e cah boaba, nu e buna. El: ducea la gura si radea, noi ne enervam ca nu ne asculta. De fapt, el doar se prefacea ca baga in gura si se amuza de istericalele noastre. Bineinteles ca am inceput sa ne amuzam cu totii si sa ne miram  de ce-i trece lui prin cap.

Mare smecher.

Pastem linistiti

Papam oua, drob, cozonac si alte bunatati. Ne-am vizitat parintii, ne-am facut provizii culinare si ne-am plimbat in parc la soare. In fiecare plimbare ne-au trezit clopoteii din parcul Tineretului. Suna frumos clopoteii dar sunt o pacoste daca vrei ca cel mic/a sa nu fie trezit/a de zgomotul lor. Cred ca suna mai des decat o data la fiecare  ora. Si, da, m-am plimbat cu rolele. O sa-mi cumpar o pereche noua, ghete mai bune si roti mai performante. Cu toate ca cele pe care le am acum ma pun serios la treaba, as vrea totusi sa depun mai putin efort cand merg cu ele. 

In rest, toate bune. Tudor deja paseste in papucii nostri, o sa pun poze. E haios cand, satul de atatea insistente de-ale noastre, ne da el noua sa mancam si cand vrea sa deschida usile folosind cheile. O sa se lungeasca doar de la efortul de a sta pe varfuri atunci cand se inalta dupa vreun obiect aflat undeva mai sus. 

Sa nu uit. L-am dus la impartasit. S-a ascuns cand i-a oferit nenea popa lingurita. Dar nenea popa cu experienta l-a fortat sa bea sucul binecuvantat al strugurilor si cum nu a mai facut pana acum, Tudor, a mers frumusel de mana de la biserica pana in parculet - vreo 200 de metri. Woaa, taria l-a intarit, l-a facut om mare :)) . Ar trebui sa-l impartasesc mai des :))

Paste linistit tuturor si la cat mai multe zile bune. 

Tudor, veverita

Tudor a invatat sa bea si din altceva decat din biberon. Pana acum am tatonat terenul si de ceva timp se pare ca a facut progrese. La el nu dependenta de biberon sau suzeta, pe care a abandonat-o demult, ne da batai de cap ci de mami. Dar asta e o alta poveste.

Tati e incantat de fiecare pas mic al omuletului in drumul lui in viata si se mira in fiecare seara de bratul si antebratul de om, caci nu mai e o mana, a crescut. Se mira si se bucura de minunea care doarme linistita in tot patul.  

Mami si-a luat portia acum doua zile de shotii de strumf. Ne pregateam sa iesim din casa, mai trebuia doar   sa-l incalt cand, ia pantofii de unde nu-s. Caut prin casa, nimic. Dau telefon lui tati sa-l intreb pe unde i-a pus bine de nu-i gasesc, uitasem ca eu il descaltasem ziua prcedenta, dar la nervi uiti multe. Eh, aproape m-am dat cu capul de perete cautand, cand chiar acolo, intre perete si sifonier, intr-o nisa mititica, erau pusi la pastrare dragutii adidasi albastri. Veverita, ascunde tot.

Mama - copil - sot

UrbanMom, un nou blog despre si pentru mamicile contemporane, imi aminteste o problema spinoasa: evolutia relatiei sot-sotie dupa aparitia pruncului.

Asteptat cu nerabdare sau aparut accidental, rodul muncii celor doi protagonisti ai mariajului, perturba brusc si inevitabil viata de cuplu. Cei doi insuratei zglobii, si fara prea multe griji, pierzand noptile la tv si zilele in campul muncii se trezesc dupa cateva luni, cand puiul de om chiar incepe sa semene a unul, ca au preocupari diferite, idei diametral opuse si nazuinte spulberate. Comunicarea curge intr-un singur sens, spre oceanul de necunoscut care este copilul, iar cei doi isi dau seama ca au uitat unul de altul. Abia daca-si mai spun "Pa" dimineata si "Buna" seara.

Ce e de facut? Relaxati-va. Totul este normal: grijile, frustrarile, spaimele, preocuparile de viitor. Asa ca daca nu aveti timp mai mult pentru a petrece impreuna, folositi-l pe cel disponibil pentru a va reaminti printre picaturi ca tot voi sunteti si cei care candva, acum 2 sau 3 ani chiar, nu la inceputul timpurilor, pe vremea dinozaurilor; acum, recent, va iubeati, va asteptati cu nerabdare unul pe altul la intalnire, in parc, acasa, si ca acele iubire si nerabdare sunt inca in voi, cu voi, trebuie doar sa le stergeti de praf si sa le asezati intr-o lumina mai buna.

Copilul creste frumos cu toata investitia voastra temporala si spatiala, mentala si fizica iar voi trebuie sa va maturizati frumos, cu riduri de zambet pe fata, cu amintiri frumoase si cu bateriile schimbate cu acumulatori, eventual cu panouri solare.

Asta mi-am propus si eu sa fac. Incep incet incet sa mai si reusesc.

Tudor in parc - acasa

In cautarea luminitei de la capatul tunelului.

Nu, nu-i aici, inapoi si de la capat.

Sport extrem, cu cearceaful prin odaie..

Dezastrul din "gradina".

Intalnirea Happy Baby Day

Am fost ieri (miercuri) si la intalnirea din Afi Palace. Pentru Tudor a fost o delectare. M-a facut sa alerg dupa el printre scaune, mese, pe dupa ghivece cu tufe si calusei de tot felul dar sper ca voi reveni. Nu am reusit sa stam la vreo coada pentru a fi pozat sa apara in revista Baby sau pentru a pleca acasa cu  vreo sacosica cadou, nici langa Andeea Marin nu am stat pentru o fotografie, in schimb am incercat mai toate instlatiile de la Zorky Planet, locul de joaca. Pana acum Tudor nu a plans ca nu vrea sa plece din parc, leagan etc, ei, de data asta s-a intros singur de cateva ori la locul de joaca si de obosit ce a fost mi-a adormit in brate cum am iesit din mall. 

Posesorul, pentru orgoliul personal, ar fi vrut sa-si vada odorul iar prin revista, dar Tudor era prea obosit asa ca am lasat orgoliul de-o parte si am ascultat de nevoile copilului. Tudor s-a trezit acasa dupa vreo 20, 30 de minute proaspat ca scos din cutie, eu, in schimb, am fost obosita o jumatate de zi. Nu am crezut ca poate fi asa de solicitant sa te dai pe tobogan, sa te joci cu mingiutele, sa sari pe trambulina, sa alergi de nebun aparent fara vreo tinta.  

As vrea ca data viitoare sa am si un insotitor, macar pentru a mai putea asculta ceva sfaturi d'ale specialistilor. Au venit un nutritionist, altcineva care a vorbit despre recoltarea de celule stem, Andreea Marin Banica a vorbit despre sprijinul mamicilor in caz de depresie sau cam asa ceva, iar eu m-am jucat :)) . Cu copil mic plin de energie nu ai de ales decat sa fii ca el, sa fii peste tot mai putin unde-i intereseaza pe cei mari. 

Concluzia: va faceti copii, faceti rost neaparat si de ajutoare. 

Contra argument la concluzie: nu aveti nevoie de ajutoare daca sunteti o super-mama, vorba yonei.

In prim plan langa ghiveci - Tudor,  in fundal, o gagalice in negru vorbind la microfon, Andreea Marin

Cantecele pentru copii cu sfarsit aiurea

Nu stiu cum se face dar astora mici li se canta pe langa "padurea cu alune" si "taranul e pe camp" , "fluturas nu mai ai aripioare" si un pitic atat de mic ce s-a inecat intr-un ibric, pai da spuneti si voi, e normal? Socam bietii copii cu cantecele de groaza. Nu-i da televizor pana la 2 ani sau chiar mai bine, acopera-i urechile cand alti vlajgani spun prostii, dar la gradinita, acasa le cantam cum contele a rupt fluturasului aripioarele, cum iepurasul coconas a fugit speriat jos in codru-ntunecat, cum piticul cel mic si dragalas care mai facea si baie pe deasupra, deci dadea o lectie de igiena, s-a-necat in toiul lectiei, cum catelul schiop! sperie niste broscute voioase - ce petrecere frumoasa, e la margine de lac - . 

Woaa, nu suntem sanatosi, ma rog, aia care au debitat asa niste chestii, si noi ca ducem mai departe chestia asta :)) 

Mi-aduc aminte cum mama imi canta mie un cantec popular cu un voinic care isi legase calul de o garofita, garofita s-a uscat iar mandra a plecat. Iar eu plangeam cu sughituri ca voinicul e suparat si ma intrebam de ce l-a parasit mandra. Mama nu stia cum sa ma mai impace si trebuia sa-si aduca aminte ca data viitoare cand imi canta sa evite melodia cu pricina. Cred ca si felul cum era cantat, inflexiunile vocii imi transmiteau ceva din dramatismul scenei. Bine bine, oi fi fost si eu sensibila dar se pare ca gasim la tot pasul cantecele care ar putea starni in copiii nostri astfel de trairi emotionante. 

O fi bine au ba, om trai si om vedea si vom indrepta atare treburi. (explicandu-le bineinteles ca piticul nu s-a-necat sau faurind alte versuri, depinde de receptivitatea copilului, ca poate el nici nu va baga de seama soarta bietului pitic iar eu imi fac griji de pomana :))) )

Un pitic atat de mic

Facea baie-ntr-un ibric

Pe sapun a lunecat

Un cucui mare si-a luat     - parca e ceva mai bine

In urechiuse s-a spalat

Acum este tot curat         - eee, si mai bine

Fluturas nu mai ai aripioare, unele noi domnul conte ti-a luat / 

Fluturas ce frumoase aripioare, domnul conte ti-a pictat 

- hai ca ma pricep