Veverita smechera

Tudor e un smecher si jumatate. Nu e genul de copil ascultator, daca-i interzici ceva face tocmai invers. Pe el trebuie sa-l ignori daca vrei sa nu mai faca cine stie ce prostie sau sa nu mai urle aiurea.  Dar si noi il incurajam in aventura lui de explorare a tot ce-l inconjoara, asa ca si el testeaza nu numai limitele fizicii dar si ale "psihicii" noastre. 

Azi am mers intr-o vizita scurta la mamaia si tataia din Militari, a urmarit cum papa porumbeii pe pervazul geamului, chiar le-a dat cateva graunte, apoi ne-am jucat cu boabele de porumb. Le arunca din castron,  le aduna la loc si tot auzindu-ne vorbind ca poate le va duce la gurita si ca nu ar fi indicat sa faca asta, chiar a inceput sa le duca la gura. Noi, crezand ca le poate inghiti, am inceput sa-l pisam: scoate din gurita, nu duce la gura; scuipa, Tudor; e cah boaba, nu e buna. El: ducea la gura si radea, noi ne enervam ca nu ne asculta. De fapt, el doar se prefacea ca baga in gura si se amuza de istericalele noastre. Bineinteles ca am inceput sa ne amuzam cu totii si sa ne miram  de ce-i trece lui prin cap.

Mare smecher.

Tudor, veverita

Tudor a invatat sa bea si din altceva decat din biberon. Pana acum am tatonat terenul si de ceva timp se pare ca a facut progrese. La el nu dependenta de biberon sau suzeta, pe care a abandonat-o demult, ne da batai de cap ci de mami. Dar asta e o alta poveste.

Tati e incantat de fiecare pas mic al omuletului in drumul lui in viata si se mira in fiecare seara de bratul si antebratul de om, caci nu mai e o mana, a crescut. Se mira si se bucura de minunea care doarme linistita in tot patul.  

Mami si-a luat portia acum doua zile de shotii de strumf. Ne pregateam sa iesim din casa, mai trebuia doar   sa-l incalt cand, ia pantofii de unde nu-s. Caut prin casa, nimic. Dau telefon lui tati sa-l intreb pe unde i-a pus bine de nu-i gasesc, uitasem ca eu il descaltasem ziua prcedenta, dar la nervi uiti multe. Eh, aproape m-am dat cu capul de perete cautand, cand chiar acolo, intre perete si sifonier, intr-o nisa mititica, erau pusi la pastrare dragutii adidasi albastri. Veverita, ascunde tot.

Veverita de apartament.

Capace de toate felurile, dar mai ales de la bidoanele de apa, castane, jucarii, cuburi, bucati din puzzle-ul de pe jos, le gasesti unde nici nu te astepti: dupa televizor, in cutia cu cd-uri, dupa aragaz, dupa unitatea calculatorului, dupa calorifer. O veverita are grija sa adune si sa depoziteze pentru ca mai tarziu sa aiba cu se se juca. Daca cumva ii ia altcineva jucariile, veverita trebuie sa se asigure ca are provizii. Abia de o zaresti cu coada ochiului, te intrebi oare ce cauta acolo, dupa televizor sau ma isti ueu unde iar mai tarziu constati ca toate castanele adunate in parc au disparut, cuburile sunt incomplete si toate capacele colorate au devenit doar vreo doua.

Acum, veverita de apartament se catara pe canapea, apoi pe masa si direct spre tastatura se indreapta. Ducem adevarate batalii pe ghinda mausului.

Azi am iesit afara doar noi doi, am mers in picioare caruciorul a ramas acasa.