New moon

Iupii, am fost sambata la film. M-am reindragostit. :P Ce sa mai, mi-a facut pofta sa recitesc cartile. Povestile astea de dragoste sunt criminale. Si probabil responsabila pentru placerea asta mare este si emotivitatea data de sarcina. Oricum, mi-a placut filmul, mai ales ca l-am asteptat de atata timp. Si pana la urmatorul, adica pana la anul iar o sa treaca o gramada... si o sa vina si bebe pana atunci. O sa fie cam greu sa merg cu bebe la cinema, asa ca o sa-l vad mai mult ca sigur acasa. Si tot eram eu ca in transa, aseara m-am mai uitat la inca nu film siropos pe Acasa parca : Eu si printul. Mai sa fie ce de povesti de adormit copiii, da fapt ce de povesti de facut sa viseze pustancele si nu numai. Oricum, mi-am dat seama ce norocoasa sunt si eu cu povestea mea de dragoste. Nu am suferit cateva luni ca Bella, o noapte a fost de ajuns ca sa ma doara rau ideea de pierdere. Numai ca eu am stiut unde il voi gasi. Nu am mers prin padure ci prin orasul adormit. In cazul meu pericolul a fost pierderea oricarui mijloc de transport. Bantuiam amandoi pe afara, neimpacati, tulburati, raniti. L-am gasit afara, nu mai stiu ce i-am zis, ce mi-a zis, dar cred ca nimic legat de ce ne-a lovit pe amandoi. M-a dus acasa. Pe atunci invatam pentru examenul auto si nu mai pricepeam nimic. Examenul era a doua zi, iar eu eram inca in urma cu cartea. M-a ajutat sa imi pun ordine in ganduri, m-a linistit. Am evitat lucrurile care ne chinuiau si totul a mers mai departe. Acum citesc o carte destul de trista dar captivanta : Panza de paianjen de Cella Serghi. Tot povesti de dragoste.. neimplinite. O fata frumoasa curtata de atatea oportunitati bune de aranjare a viitorului alege gresit pana la urma. Descopera primul sarut tarziu, cu un barbat altul decat sotul ei stangaci si nepriceput. Superb primul sarut din Twilight. Dar ce sa-i faci, e carte, e film, e facut sa placa, sa tulbure. Pana la urma te tulbura oricum, caci e primul pana atunci nu stiai nimic. A fost rapid, furat, surprinzator. Apoi din ce in ce mai bine. In parc, pe iarba, mi s-a spus ca are gust metalic, intepator, ca atunci cand pui limba la capatul unei baterii si te inteapa, e acida... Am inteles ca e de bine. Asta era senzatia pe care o provocam. Mai tarziu, in acelasi parc, lacrimi de disperare, de dorinta de fuga in lume si iar de disperare, caci fuga in lume era imposibila. Senzatia de umilinta cand ma gandeam ca la serviciu sunt oameni care ma respecta si cred anumite lucruri despre mine, pe cand in realitate departe de conditia mea parerile lor. Asta-i povestea de dragoste cu tot universul ce o inconjoara, cu prieteni, examene, parinti. Descoperi dragostea dar nu te poti rupe de tot pentru a o putea trai frumos. Tocmai asta-i frumusetea iubirii pana la urma. Suferinta si obstacolele pe care trebuie sa le treci pentru a izbuti sa o traiesti. Fulgerul are loc intr-o clipita dar pentru a-i pastra lumina e nevoie de mult efort. Tulburarea din primul moment trece, ii face loc ratiunii care te paraseste in anumite momente. O alungi tu pentru a savura mai bine ce ti se intampla. Se combina pana la contopire cu senzatiile, trairile. Analiza si betie. Prima atingere a mainilor. Sa-mi las mana captiva sau sa o retrag. Ce inseamna gestul lui. Imi place, ma tulbura dar mi-e si frica. Goana dupa cavaleri si domnite intr-un oras medieval, intr-o atmosfera de basm. Trubaduri pe stradutele inguste, artisti de care te-ai putea idragosti. Totul te imbie la visare. E placut si parca doare in acelasi timp. Si mintea te trezeste iar. Ce vrea sa insemne gestul lui... Intorsi cu totii la gazda, pregatind mancarea pentru toti, l-am avut ca asistent. Nu ma simteam deloc atractiva in tricoul meu lung, larg, cu colanti scurti, parul prins si totusi eram privita si admirata. Ciudat si frumos in acelasi timp. Anul asta nu am mai reusit sa ajungem la Sighisoara. Caci acolo s-a infiripat povestea. Dar nu conteaza, ce merita retinut din orasul ala e in mintea noastra. Le coup de foudre pentru mine a fost in ziua cand ne-am cunoscut, acolo, in gara, cand ne pregateam de imbarcare, cand grupul nostru s-a marit cu inca o persoana. Cand razele de soare au picat pe parul lui, pe alura lui atletica, cand mi l-am asemanat cu un college boy englez, cu tricoul pollo si puloverul pe umeri. Nu mai stiu cu ce era imbracat de fapt. Cred ca avea un tricou bleu cu cifra 23 pe piept.. dar nu stiu sigur. Iar faptul ca tata, care m-a condus la gara, m-a incredintat celuilalt baiat din grup, un brunetel, a starnit o anume rivalitate. Si in final cavalerul cu care am ramas a fost blondutul... Nu e blond, e mai degraba saten-castaniu, nici nu stiu exact.. si barba putin roscata in soare.