Alaptare

Mi-a placut articolul de pe un blog - Calatoria unui bob de orez cu urechiuse -  si nu e singurul, despre alaptarea prelungita. E un lucru care la noi starneste mirare si incercari din partea celorlalti de a determina mama sa renunte la a-si lapta copilul. Un lucru atat de natural e atat de pizmuit de catre ceillati, fie din nestiinta, fie din comoditate, din prejudecata sau pur si simplu din prostie. 

Pot spune ca sunt mandra ca am resuit sa-l alaptez pe Tudor pana la 2 ani si patru luni. Daca nu as fi cedat si eu presiunilor celor din jur as fi continuat pana s-ar fi saturat, probabil pe la 3 ani ar fi renuntat singur. Cei care nu prea stiu despre ce e vorba, trebuie sa specific: alaptarea unui copil trecut de 6 luni nu inseamna hranire exclusiv la san. Nu, copilului i sa face dor de a fi tinut in brate, de a se simti in siguranta si de a fi alintat sau ii este pur si simplu sete sau somn. Este cea mai la indemana sursa de hrana, apa si confort. 

Cea mai profunda legatura este cea cu sanul matern, locul unde el poate gasi tot ceea ce are nevoie. Viata copilului este continuarea vietii mamei lui. Sanul este raiul unde curge lapte si miere. 

Am un copil fericit, activ si independent. A fost sanatos tun in primul an de viata. Nici apoi nu prea am avut probleme de sanatate: raceli din cauza aparitiei dintilor care au scazut sistemul imunitar sau din cauza neglijentei noastre de a tine prin casa geamurile deschise. Am avut parte de sperieturi insa din cauza medicilor prea panicosi care s-au grabit sa prescrie antibiotice fara sa fie nevoie, noroc ca nu le-am ascultat sfatul. Ba s-a crezut ca are enterocolita, ba infectie urinara, nu a fost cazul, am facut si refacut analize. 

Intarcatul ca asa spune lumea e o prostie. Din pacate lumea nu doar zice ci si impune. Presiunea celor din jur, mai ales daca fac parte din familie e destul de greu de suportat de catre mama, care oricum face cu greu fata statului de mama, sotie, gospodina. 

Dar incercati sa rezistati cat puteti, nu beneficiati doar voi ci mai ales cel/cea caruia i se cuvine de drept laptele vostru. 

Beneficiati si voi pentru ca intracatul insemna:

-  lapte praf = obezitate la copii (suplimente in exces bagate in acest lapte praf ), gauri in buget;

- nopti la fel de nedormite ca si pana acum - sa nu credeti ca scapati

- un copil nefericit pana se obisnuieste cu ideea intarcatului 

- chinul vostru de a intarca atunci cand laptele se "incapataneaza" sa nu dispara ca prin minune

Coincidente

Ce mai face posesor de bebe strumf? Ei bine, spune cui vrea sa auda ca se mai numeste si greieras. Asa-i spune bunicul de bebe strumf si s-a intamplat sa-i spuna si tanti care vinde la chioscul de unde isi face aprovizionarea cu laptic. Deeeci, de unde vine laptele? De la chiosc? De la cutie, din sticla, fabricuta sau de la vacuta, dar vacuta? Eu stiu... Din lapte. Oul sau gaina. Nici oul nici gaina, o fi fost laptele primul. Si din lapte s-a facut ziua. Si a fost ziua intai. Dar noaptea? Noaptea din ce s-a format? Pai, Calea noastra Lactee brazda intunericul pana s-a statornicit deasupra unui ou. Oul asta, Terra, a inceput la un moment dat sa produca si gaini pe langa alte aratari. Dar gainile ar fi aparut muuult mai tarziu dupa dinozauri, stramosii gainilor. Odata cu vacutele au aparut si gainile. Iar lapticul din cer a ajuns pe pamant sa lumineze alte oua si sa produca alte aratari. Nu-i asa ca-i interesant? Si simplu de tot. Si eu ma minunez cum de nu s-au prins inca de asta cercetatorii britanici. Ei care sunt maestri ai cercetarilor.