Cred ca trec printr-o depresie, stare de anxietate sau mai stiu eu ce-o fi, si cu toate ca incerc sa o fac sa dispara ea incearca sa se lege de tot ce poate pentru a supravietui. A debutat printr-un cosmar din care m-am trezit foarte speriata, panicata. M-am culcat la loc dar am ramas cu senzatia de inima care o ia la galop fara a putea fi potolita. A doua zi am descoperit ca cineva ne sparsese masina si ne furase gps-ul. Furtul nu a fost semnificativ ca valoare dar s-a lasat cu un geam spart. A trecut si asta si am rezolvat cu geamul.
Dupa cosmarul meu m-am gandit imediat la tata care nu e prea bine cu sanatatea. De multe ori atunci cand s-a intamplat ceva cu ai mei am simtit, reciproca fiind de asemenea valabila. Initial parintii mei mi-au spus ca totul e ok, numai ca dupa cateva zile mi-au spus ca in noaptea cosmarului, tata era sa fie luat cu salvarea.
Inca sunt intr-o stare vulnerabila dar ma lupt sa inving senzatiile neplacute.
E incredibil cat de vulnerabila sunt cand ma astept mai putin. Ma credeam puternica, credea mca ma pot controla destul de bine, dar si pentru ca am trecut prin mai mlte situatii stresante, deocamdata se resimte corpul. Cred ca e explozia dinaintea calmului iminent. S-au adunat incet incet si iata ca m-au zdruncinat. Dar le vin eu de hac, nu trebuie sa le permit sa ma copleseasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu