Zi memorabila

Il iubesc prea mult. Dar nu exista asa ceva cand e vorba de bucatica desprinsa din tine. O sa ne fie greu dar crestem, nu ai cum sa impiedici asta 

Vantul de azi in apropierea apei imi amintesc de mare, de Vacanta: fara griji, fara sa duci dorul cuiva, fara sa-ti fie prea cald sau prea frig sau prea plictisitor. O zi perfecta de care sa-mi aduc aminte cand voi fi la serviciu si ma voi intreba ce faceam anul trecut pe vremea asta... 

Suntem in Carol acum si am mers prin alte locuri, l-am lasat pe Tudor sa ma conduca, pe Tudor si bazdagania cumparata ieri de care nu se mai desparte cand iesim afara. Face kilometri, el care oboseste repede cum se vede pe jos, pe langa carucior. 

I-am cumparat ieri o jucarie din lemn cu roti si cu un bat, o varianta la roata cu bat, varianta la randul ei la cercul de pe timpuri. Si ca sa vezi coincidenta a primit tot ieri de la o prietena si o roata, asa ca sa-l vezi ce alearga cu  jucariile astea pe afara. 

Imi pare rau ca nu i-am facut nicio poza -  lui, zilei - dar imi ramane imaginea intiparita in minte. Soare, apa, vant, racoare, o zi placuta de vara, petrecuta placut, vesel si muult. Am ajuns acasa si asta se tot intampla in ultimul timp, tarziu, dupa vreo 6 ore petrecute afara si cu dureri de picioare. Fericire cu exceptia nazurilor pe care le face cand nu vrea sa mai plece de la locul de joaca sau de langa vreun alt copilas cu jucariile - qw1ewd - Tudor - sale. 

Zi memorabila, nicio zi  ca cealalta, asa e fiecare zi. 

Enzo sau arta de a pilota pe ploaie

Editura Leda m-a cucerit cu romanele sale despre Love & Life, cum spun ei. Anul trecut la un targ de carte am facut o achizitie pe care am apucat sa o citesc abia anul acesta, dar nu despre acea achizitie este vorba acum ci despre un roman atat de trist si optimist totodata incat iti schimba starea de spirit si te pune pe ganduri: Enzo sau arta de a pilota pe ploaie. 

Garth Stein este autorul, dar asta nu prea conteaza, nu stiu cine este, nu am auzit de el pana acum si daca nu i-as fi scris numele cred ca nici nu l-as fi remarcat.

Naratorul este un labrador fara pedigree, cainele familiei care trece prin incercari care i-ar dobora si pe cei mai puternici si curajosi oameni. Stapanul sau, un pilot de curse in devenire, se ghideaza in viata dupa filosofia de pe pista. Isi initiaza fara sa stie patrupedul in arta de a pilota pe ploaie. Asa ca Enzo face tot ce-i sta in putinta pentru a urma principiile stapanului sau sperand ca in viata urmatoare se va reincarna in barbat si va duce o viata onorabila. 

Romanul este presarat cu "maxime" care intr-un moment de cotitura iti pot salva sufletul. Daca nu le iei in seama atunci fii atent la cine ai prin preajma si ce semnale iti trimite caci s-ar putea sa-ti salveze viata. Micile intamplari cotidiene pot fi la un moment dat cheia enigmelor care ti se vor ivi in cale mai tarziu. Asta ne invata Enzo, observator atent si tacut al stapanului si familiei din care face parte. Ganditor profund, chiar daca comportamentul il mai da de gol din cand in cand, la urma urmei e un caine, ne invata sa fim perseverenti si disciplinati, sa dam totul pentru a castiga cursa, chiar daca asta se va intampla ceva mai tarziu. Totul e sa participi la cursa si sa nu te dai batut dupa primul viraj. 

Romantic Porno

Am dat peste titlu intr-o revista si mi-a starnit interesul. Dar nu titlul cat autorul: Florin Piersic Jr. Nu stiam ca scrie, asa ca la Bookfest l-am cumparat, romanul, nu titlul nici autorul.

Incepe abrupt la persoana a treia si da senzatia ca scrie despre el, despre el, autorul. Autorul se depersonalizeaza si se analizeaza. Dar bineinteles este o impresie, dupa cum stim, autorul este scris, este preluat de catre mana care scrie, de catre naratorul care nu se mai regaseste in autor. Persoana devine persona iar autorul, numele de pe coperta, persoana pe care o cunoastem prin sticla televizorului dispare, se pierde in hatisul povestii. 

Nu-mi place primul capitol.

Al doilea este la fel numai ca deja naratiunea te capteaza prin jocul seductiei dintre personaje, joc pe care naratorul ni-l trece cinematografic prin fata ochilor. 

Al treilea capitol pare desprins din alta poveste, din alta carte, din alt spatiu cultural. Numele propriu cu care incepe capitolul este nelalocul lui. Cine este acest personaj, de unde a aparut, ce face, cum este. Este asa cum banuim noi, cei care citim curiosi, sau naratoul va arunca in aer toate presupunerile... 

De la al patrulea capitol, cititorul este deja subjugat. Trebuie sa continue pagina dupa pagina sa descifreze jocul personajelor, personalitatea fiecaruia.

Naratorul isi intra in drepturi si se incarneaza, se personalizeaza dar pastreaza mereu distanta, chiar atunci cand ai jura ca se contopeste cu personajele pe care le urmareste obsesiv. Alterneaza persoanele, a treia devine intai, romanul capatand contur si logica. 

Personajele sunt doar patru: doi barbati si doua femei, poate sunt doar doua in ipostaze diferite, ca si cum in universuri paralele fiecare persoana ar putea fi exact opusul calei care este. Sau poate doar naratorul exista, personajele neavand viata decat in mintea lui bolnava, pierduta in visarea data de narcotice. 

Romanul sta sub semnul timpului ce curge ca printr-o clepsidra, fiecare graunte de nisip fiind foarte pretios si atent analizat. Capitolele sunt desemnate prin ore, intamplarile masurate prin miute si secunde personificate, sisifice. Timpul curge greu, timpul cara dupa el poveri sau se strecoara neobservat, deghizat, rusinat uneori. Timpul este un leit-motif iar romanul este fara sfarsit. Poate ca personajul principal va fi omorat intr-un alt episod, in cartea ce va urma sau nu. Cine stie.

Cartea merita citita, va invit la lectura si la impresii. 

Soldat american

Inainte de a merge la mare si a muri de cald si transpiratie l-am dus pe strumf la tuns. I-am lasat pletele pe podeaua ozn-ului sub supravegherea atenta a omuletului verde. Mai a stat mai s-a luptat, in final un soldat s-a aratat de sub casca de par blond. 

Si am ajuns si la mare unde strumful a stat numai cu sapca sau caciulita pe cap. 

Vacanta la mare

Am fost si la mare toti trei, ba chiar toti 5 - au fost si bunicii. Temerile cu privire la soarele arzator si la mofturile alimentare ale strumfului ne-au fost spulberate. Soarele a fost zgarcit si vantul foarte generos. In 5 zile jumatate am reusit sa vizitez valurile doar de vreo doua ori, apa a fost rece ca gheata si vantul a intensificat senzatia. Am avut impresia ca vantul musca din mine dupa ce am iesit din apa.

M-am ales cu o otita dupa asa un sejur vantos si cu un strumf fericit. A avut liber la distractie : nisip si apa incalzita la soarele zgribulit. Am stat mai mult imbracati, dar ne-am relaxat. Am fi vrut sa-l tinem dezbracat cu cucu' in soare dar poate data viitoare. 

Daca vreti prajeala luati-va bilete in sezon. Noi ne-am luat teapa dar pentru Tudor a fost bine, fara insolatie, fara arsuri, doar joaca, mancare si somn.