Ne-am luptat cu o enterocolita, infectie urinara si acum cu o raceala. Cat din tot ce am insirat aici a fost real, inca nu stiu in intregime. Am vizitat doua spitale, am vorbit cu trei medici, am avut nopti nedormite si zile fara sa pot manca ceva, disperare cat cuprinde si lacrimi care as fi vrut sa curga dar s-au incapatanat sa lipseasca. E ingrozitor sa-ti vezi copilul zacand ca o carpa, neavand putere sa se dea jos din pat, sa mearga, sa manance. Doctorita lui mai mult ne-a bagat in sperieti, lucru care ne-a determinat sa facem cercetari. Bine am facut ca nu am ascultat-o, nici nu o vom mai face. Ne-am simtit ca doi parinti neputinciosi, fara experienta, cu o responsabilitate mai mare decat am putea duce.
Va doresc tuturor sanatate si multa incredere in voi si in instinctul vostru in caz de orice s-ar intampla.
imi pare rau Gina :( chiar ma intrebam de ce n-ai mai scris pe blog in timpul asta..sper ca se simte mai bine Tudor.intr-adevar..instictul si intuitia unei mame chiar si neexperimentate conteaza foarte mult in astfel de situatii. multa sanatate si voua!
RăspundețiȘtergere