1 an II

Ce am primit de ziua mea?

Inca nu stiu sa suflu in lumanari

Bebe cangur, doi intr-unul, tricou cu doua capete.

Acum dorm ca fiu ca din cutie maine dimineata, cand o sa ma scol cu o foamee.

Tudor doarme iar eu mai mesteresc. Dupa o pauza mai lunga mi-am petrecut cateva nopti croind niste margele, ceva cercei cu care sa ma afirm prin mall :)) . Noroc cu patinajul artistic si cu ceva emisiuni mai cu cap pe tvr-uri ca in rest nu prea ai cu ce sa te mai relaxezi un pic. De citit si alte hobby-uri nu prea e timp, asa ca mai fac un tort, o plimbare de juma' de ora pe afara si ma gandesc ce frumos era cand eram studenta. Eram in mediul meu dar parca si mai frumos a fost la master in paralel cu primul an de invatamant. Faceam ce imi placea si eram mandra de asta. Alergam de la lucru la facultate si invers dar o faceam cu placere si multumire. Cel putin in primul semestru, apoi cu indarjire si dorinta de dovedi nebunelor, nu spun care, ca imi pun bete in roate aiurea. Peste doi ani o sa scriu ce bine era cand imi puteam petrece atat de mult timp cu Tudor. Si peste cinci ani, ca la interviu, cine stie ce o sa mai scriu.

Oameni de zapada din 2009. Buna poza pentru a incepe sau a incheia o restrospectiva, pentru a depana povesti la gura sobei. Trebuie sa mai ies si eu in lume ca incep sa ma simt ca o baba. Abia astept sa vina primavara sa scot rolele din cutie, la patinoar  -  mi-e un soomn - , nu reusesc sa ajung de cate ori imi propun.
Si inca o poza din 2009 :

Diferenta dintre atunci si acum : acum am brandul ceva mai mare si muult mai puternic - muschii de la brat adica... :))) , de la carat bebe strumf.

1 an

Ziua a inceput bine. De cum m-am trezit l-am privit si am simtit aceeasi fericire din ziua in care m-am intors de la maternitate cu el in brate, putand sa ma bucur in liniste si in mediu conoscut de noua viata. Totul era perfect, fara nicio grija la orizont. Afara era soare sau cel putin asa am vazut eu. Diferenta intre atunci si acum: mma-mma, tta-tti, pii-sa, ne-ne-ne, ta-ta-i si un tort frumos si delicios facut in vreo 2 ore pe un fundal de urlaturi cu intreruperi de preparat piure de fructe, schimbat, dansat, plasat in patut si alte ingrediente. 

A crescut. Nu-mi vine sa cred ca a trecut numai un an iar el poate sa faca atatea lucruri. E un omulet care intelege aproape tot, exprima tot ce simte, se misca independent, avand nevoie de ajutor doar pe ici pe colo. (eh, poatee ceva mai mult decat pe ici pe colo, dar asta ramane intre noi.)

Are mutrite ghiduse cand ma invita la joaca si se enerveaza rau cand nu-i faci pe plac. Cand nu-i iese ceva arunca tot. Face kilometri in fiecare zi dar au inceput sa i se inmoaie picioarele cand iesim afara pe vreme urata, caci nu prea mai folosim caruciorul. 

Ii doresc multi ani fericiti si lipsiti de griji si o sanatate de fier. Sa pape bine si sa inceapa sa fie si ascultator fara sa-si piarda din ambitie si hotarare. Noi il vom iubi oricum. 

Sorcovaa, veselaa

Sa traim (bine) sa-ntinerim

ca si la anu' sa fim liberi

sa fugim

in lume, de Base sa ne ferim.

Noaptea de Anul Nou a fost linistita, de prieteni impodobita, cu artificiile din zare poleita. Acasa a fost cald si bine, masa imbelsugata, numai predictiile pentru 2011 au fost reci si sumbre. Dar vom depasi si anul asta si pe urmatorii de sub domnia dictatorului. Inchidem ochii, ne sedam, punem dopuri in urechi, televizoarele le aruncam pe geam, mai facem niste gauri la curele, si aruncam portofelele la gunoi - sicrie de strigoi, si speram sa ne trezim direct in alt mandat.

Pentru viitoarele mamici

Iti doresti un copil apoi te gandesti, aoleu, va trebui sa trec prin sarcina si nastere. Dar pentru ca ti-l doresti mult te inhami la asa o "sarcina" dificila. Apoi incepe, in prima faza te simti bine, daca esti norocoasa ca mine, pe masura ce trec zilele si saptamanile daca te simti tot bine incepi sa te pregatesti psihic pentru marea trecere. Am fost norocoasa si de data asta, mi-am asumat tot ce inseamna o nastere cu bune si rele, o nastere in Romania cu bune si rele. Dar tot mi-a trecut prin minte ca eu ma voi chinui si nu sotul meu. Am avut momente cand ma gandeam ca el nu va sti niciodata prin ce trec si mai ales prin ce voi trece, dar mi-am spus ca pentru asta sunt creata iar corpul meu se va adapta exact cum trebuie si va face fata la ceea ce trebuie sa faca in mod natural si normal. Acum pentru cele care se gandesc mai mult decat trebuie la diferenta sot-sotie in momentele astea, de sarcina, nastere; sa fie sigure ca ele sunt cele mai potrivite pentru a da nastere unui copil si pentru a-l creste. Nimeni, dar nimeni nu va cunoaste si intelege mai bine decat ele, mamele, propriul/proprii copii. Nici nu mai conteaza ce si cum s-a intamplat inainte de aparitia copilului. Ele sunt atat de importante in cresterea lui. Zicala aia "numai mama sa nu fii" si altele, sunt atat de adevarate. Simti cu atata intensitate orice tresarire, orice zambet, orice gest al celui mic, e un singur trup si suflet care trece prin toate si redescopera lumea, incat nimic nu mai conteaza. E minunat si in acelasi timp foarte greu, frustrant, sacaitor. Dar in fiecare seara inainte de culcare iti spui ca maine este o noua zi in care o poti lua de la capat, in care poti fi mai buna, in care il vei cunoaste mai bine, in care nu vei mai face greselile de ieri. E greu dar dorinta de a reusi e mai mare. Pana la urma chiar este o meserie pe care o exerciti tota viata si faci in permanenta cursuri de perfectionare. Multe lectii ti le preda chiar cel mic, te invata ce-i place, ce are nevoie, cum sa-l distrezi, cum sa-i vorbesti. Devii un bun strateg si psiholog. Pana la urma devii un om mai bun si asta datorita celui mai bun si inocent om pe care ai oportunitatea sa-l cresti, sa-l faci mare. Da, viata ti se schimba, dar daca ti-l doresti nici nu vei voi altceva. Iesiri cu prietenii, petreceri, da, ai nevoie de iesiri, dar el e pe primul loc si conteaza mai mult daca lui ii e bine decat sa te distrezi tu. Oricum esti prea obosita pntru a mai gusta distractiile. :P Acum e copilul dar si inainte a fost serviciul. Nu schimbi decat patronul ca sa zic asa.

Asa ca .. inainteeee!!!

Ce mi-a adus Mosul

Au fost sarbatori linistite cu vizite la parinti si nasi cu vreme de primavara si cu Tudor mai ales. UN plus, vorba reclamei, pe care daca ne linistim un pic reusim sa-l savuram. Acum dupa Craciun a venit si zapada pe care o tot scutur de pe manusile lui Tudor. E incantat de ea dar mai putin de kilogramele de haine care-l incomodeaza. Fularul nu-i place deloc. Reclamele insa ii plac la nebunie.

Ce mi-a adus Mosul? Cerceii pe care i-am gasit anul trecut pe un site pentru mamici si pitici. Eh, nu chiar pe cei pe care ii voiam, caci nu erau in stoc, dar nu conteaza, sunt frumosi.

Nu-mi doream nimic, nu am cerut nimic dar daca tot m-a intrebat mosul ce vreau, mi-am adus aminte ce mi-ar fi placut la un moment dat.

Rutina face ca totul sa mi se para normal fara dram de extraordinar si magic. Voiam sa luam pom anul asta special pentru Tudor, dar nu am avut cand sa mergem dupa el. Am fi vrut unul in ghiveci si nu chiar atat de scump. Asa ca am decorat casa in ajun si cam atat. Dar Tudor tot a avut parte de un pom, la bunici. Aproape nici ca s-a atins de el. Tot ce e nou e tinut la distanta.

Probabil dupa ce Tudor va mai creste vom simti iar magia sarbatorilor, o vom crea pentru el si poate atunci o vom trai si noi mai intens. Ce mai, am devenit adulti. Acum simt mai mult griji si foarte putina relaxare. Cred ca linistea, adica lipsa stresului, imi lipseste acum, bine ca e numai asta si suntem toti sanatosi, altceva nici nu mai conteaza.

- stresul este constant, imi dau seama de el prin lipsa, numai in rarele ocazii cand Tudor nu-i cu mine.

Ce sa-mi aduca Anul Nou? O lipsa de politicieni idioti as vrea. Ca dupa ce ca viata este asa de complicata, complexa, plina de de toate, ii mai avem si pe tembelii astia pe cap, care incurca itele vremurilor, sa ne tina ocupati, sa nu cumva sa ne plictisim.