1 an

Ziua a inceput bine. De cum m-am trezit l-am privit si am simtit aceeasi fericire din ziua in care m-am intors de la maternitate cu el in brate, putand sa ma bucur in liniste si in mediu conoscut de noua viata. Totul era perfect, fara nicio grija la orizont. Afara era soare sau cel putin asa am vazut eu. Diferenta intre atunci si acum: mma-mma, tta-tti, pii-sa, ne-ne-ne, ta-ta-i si un tort frumos si delicios facut in vreo 2 ore pe un fundal de urlaturi cu intreruperi de preparat piure de fructe, schimbat, dansat, plasat in patut si alte ingrediente. 

A crescut. Nu-mi vine sa cred ca a trecut numai un an iar el poate sa faca atatea lucruri. E un omulet care intelege aproape tot, exprima tot ce simte, se misca independent, avand nevoie de ajutor doar pe ici pe colo. (eh, poatee ceva mai mult decat pe ici pe colo, dar asta ramane intre noi.)

Are mutrite ghiduse cand ma invita la joaca si se enerveaza rau cand nu-i faci pe plac. Cand nu-i iese ceva arunca tot. Face kilometri in fiecare zi dar au inceput sa i se inmoaie picioarele cand iesim afara pe vreme urata, caci nu prea mai folosim caruciorul. 

Ii doresc multi ani fericiti si lipsiti de griji si o sanatate de fier. Sa pape bine si sa inceapa sa fie si ascultator fara sa-si piarda din ambitie si hotarare. Noi il vom iubi oricum.