Baia în ocean s-a transformat într-o cană de cafea cu lapte, mult lapte și o linguriță de zahăr.
Evadarea de azi sunt bijuteriile, muulte. Mă uit în neștire pe site-urile de bijuterii până mi se împăienjenesc ochii. Păianjenii au devenit prietenii mei. Când mă voi face mare voi fi regină, regină a piraților sau poate doar a Angliei. Voi cobori regulat în străfundurile palatului, acolo unde bijuteriile sunt păzite de elfi și dragoni, și-mi voi pipăi îndelung comorile.
Nevăzută si nestingjerită de nimeni, le voi admira pe rând, le voi purta câteva minute pe fiecare în parte, pentru a nu se simți neglijate niciunele. Nu mă pot hotărî ce îmi place mai mult: colierele, brățările sau cerceii. Mai sunt și inelele și tatuajele. Uite încă ceva ce aș vrea să port când mă voi face mare: câteva tatuaje. Dar ca regină a Angliei, nu-mi permit sa-mi intinez corpul cu așa ceva, trebuie să fiu mai mult decât o regină pentru asta. Trebuie să fiu nimeni, nevăzută, nestiută de nimeni. Să fiu doar eu pe pământ, fără priviri sau judecăți, fără legături. S-o iau de la capăt, născută doar din soare și din cer.
Să mă îmbăiez în ocean și să zbor cu păsările.
Am revenit la baia mea. La apa primordiala, dătătoare de viață. E ciudat. Când mă cufund pentru prima dată în mare am o senzatie neplăcută de sufocare. Chiar dacă am capul la suprafața apei, simt că plămânii îmi sunt strânși, storși de aer. Mă înec cu aer, ma sufoc fără să iau apă.
Mă uit la peștișorii care înoată cu nonșalanță la țărm și as vrea să fac parte din lumea lor. Fără grijă conștientă, doar mâncare și plimbare. Asta pana apare vreun pusti pus pe rele, înarmat cu o galetușă pe post de acvariu și țuști: m-a prins.
