Ca fetele

Nu m-am abtinut sa nu-mi iau ceva de prin magazinul ce vinde frumusete. Era prea haios, copilaresc, ludic. Din cand in cand imi mai dau si mie voie sa ma joc, sa gust din borcanul cu bunatati, sa ma simt bine. De ce petrec femeile mai mult timp prin magazine decat barbatii, cauta sa compenseze egalitatea dintre sexe. E o povara grea egalitatea asta. Femeile chiar daca nu vor sa recunoasca decat in anummite imprejurari, sunt vulnerabile, sunt sensibile, cad prada tentatiilor mai rapid decat barbatii, sunt mai slabe decat ei, punct. Acum daca e sa raspund la intrebarea de ce barbatii stau atat de mult in fata calculatorului si a vitrinelor cu bunatati electronice decat femeile, simplu: cauta ca si pana acum sa isi mentina dominatia mondiala, masculina bineinteles. Oki, lasand gluma la o parte, sa va arat ce mi-am luat:

Lollipop, lollipop, ooo lolli-lollipop.. va suna cunoscut cantecul. Mmm si ce bine miroase. Nu cantecul ci trusa asta haioasa cu cateva nuante de luciu de buze. Mai mare daraua decat ocaua bineinteles, dar ce conteaza, odata la ceva timp, ma simt si eu bine, imi fac cadouri simpatice.

Aici stau banii dumneavoastra

Aici, acolo, peste tot. Peste tot pe unde calci, bani, bani, bani. Bani aruncati in vant. Taxe si impozite platite aiurea, salariile micsorate aiurea, contributii pentru stat, statul degeaba. Statul roman este unul care sta. Romania, tara contrastelor este reprezentata prin fiecare gest al locuitorilor ei. Vrem un catalog reprezentativ? Nimic mai simplu, oricine il poate face. Ne straduim prea mult sa aratam lumii cat de frumosi suntem. Mai bine nu, sa vina turistii sa vada ciudatenia numita Romania. Tu, eu, oricine poate iesi pe strada cu o masinarie foto. Pur si simplu pozezi. O cocioaba langa o viloaie, un cersetor langa scara unui bloc fandosit, curti in mijlocul Bucurestiului, si cand spun curti ma refer la curti cu purcel si catel, cu gaini si matze pe gard, fata in fata cu vreun hotel.  

Sa revenim. Unde sunt banii nostri? Priviti mai atent imaginile de mai jos. Vedeti doua pete portocalii, doua mogaldete chitite pe langa un gard, ei bine pe ei ii platim noi sa faca oaresce curatenie prin oras. Ei bine, ce fac ei, v-ati prins, stau. De vreo cateva zile, de cand ce firma de salubritate i-o trimite pe aici pe teren, doi dintre demnii ei reprezentanti isi fac veacul, cateva ore de fapt, pe dupa blocuri. Nici macar frigul nu-i hotaraste sa miste vreun pic, sa dea macar zapada de pe trotuar, sa faca domn'le ceva. Nimic, stau. Se feresc sa nu-i vada probabil vreun sef si tin companie cainilor de pe la curti si bineinteles pubelelor pe care le cara in fiecare zi dupa ei cu maturile aferente. Se pare ca nu sufera de vreun sentiment nici macar de senzatii, cum va spuneam frigul nu-i urneste din loc. Stau si rebegesc in frig, muie-ti-s posmagii?! Si cat adevar e in replica asta, abia acum pricep si eu, copil fiind nu m-am prea prins de toate sensurile.

O tara de cacaciosi, constipati si nespalate

Conform unor studii bine puse la punct, realizate de catre cercetatorii britanici si interpretate de catre localnici, Romania are o populatie majoritara de diareici, constipati si femei care sufera de menstruatie, lunar chiar, dar mai ales noptile, fapt foaarte grav si problematic. E chiar mai grav si problematic decat salariul minim pe economie, taierea pensiilor, indemnizatiilor mamelor, criza din care cica ne-a scos Udrea si altele pe care le puteti adauga voi. Nu stiu altii cum sunt dar noi, romanii, cum vine vara si vrem sa mergem in vacanta da cacarea peste noi de emotie. Dar si mai grav este iarna cand de frica frigului si a secesiunii ne constipam si balonam ca nu cumva sa pierdem vreun gram si sa murim de frig sau inanitie. Dar era sa uit tocmai jumatatea de populatie care doarme agatata de lustra cu capul in jos, nu mai merge la serviciu, nu mai are viata sociala, ce mai, daca nu isi procureaza si mai multe aripioare, putere de absorbtie, game deo sau thin, ultra thin, large, small, etc.......... Dar de gene lungi pana la stele si lungime telescopica, ce mai ziceti? Dar sa nu ne abatem de la zbor. 

De la mutrele alea groaznice pe care le fac niste indivizi pe tron pana la absorbantele in forma de umbrela, cada si ce-or mai inventa, si hartia igienica care-ti strica pozele din concediu nu pot sa trag decat o concluzie: reclame de rahat, inutile si aberante intr-o lume pierduta printre gunoaie de tot felul. 

Oare astia care le gandesc si cei care le difuzeaza socotesc ca publicul tinta de handicapati social este atat de mare incat se ne bombardeze zilnic cu asa aberatii... Probabil ca da. Uite de pilda cum ma apuca pe mine logoreea acum si cum imi sangereaza creierul cand le privesc fara sa vreau oriunde m-as uita si schimba canalul. Sa vedem oare de ce as avea nevoie. De un televizor in minus cel mai probabil, caci nu cred sa gasesc in vreo farmacie remediu la stupiditatile de peste tot.

A fost ziua mea

Am avut o zi buna, linistita si cu o sesiune de shoping - urat cuvant. Dupa ce m-am saturat de privit lucruri deloc accesibile am iesit iar in frig. Pfiu, ce bine e sa respiri aer, nu prea curat dar gratis. Mai o fulguiala, mai o ploaie, mai un soare, dar gratis. Bine ca nu pun astia taxe si pe respirat. Pe timpuri fumul care iesea pe cosul amaratei case care degera de frig era dijmuit de chiabur, sau cum naiba se mai numeau pe atunci asupritorii. Stiti cantecul ala, love is for free, apai daca si dragostea era pe bani, dragostea aia adevarata, pamantul asta era mort demult.

Si cum spuneam, a fost o zi buna, o saptamana si mai buna, speram la mai mare, ca speranta nu costa nimic. Noroc cu conceptele abstracte caci concretul nu-i de noi. 

Ne vedem la anu' 

-glumesc 

Ziua mea

Mai am un pic si trec iarasi pragul. 31 de ani. Mult, putin, nu stiu, nu conteaza, dar am un chef nebun sa merg prin magazine. Maine voi face o plimbare prin Sephora. Manata de dorinta de a face un cadou unei prietene de ziua ei am cotrobait pe net pentru inspiratie si m-am ales cu un dor de vizionat si mirosit parfumuri si alte fineturi. Cadoul mi l-am primit, urmeaza sa-i fac si o prezentare mai detaliata: un ceas superb, ingenios si cameleonic. O alta bucatica de cadou este mai greu de gasit. Pretioase si inca o data superbe, perlele de Majorica, se gasesc cam greu la noi in toate nuantele, modelele si alte cate si mai cate. Asa ca cerceii ii voi avea ceva mai incolo. Deocamdata, fac bilantul. Acum sunt mama, :)) vorba reclamei cu Andreea Marin Banica :)), si nu-mi vine sa cred. Ma uit la el si incerc sa constientizez ca puiul asta care alearga gol prin casa e al meu. Daca nu stai prea mult pe ganduri, sa meditezi si alte budisme, o iei ca pe o normalitate, dar nu e, e extraordinar, e ireal. 31 de ani mi se par chiar putini pentru a avea un copil. Parca tot nu simt ca un om poate fi capabil sa creasca un alt om. La nicio varsta parca nu poti fi cu adevarat pregatit pentru asa ceva. Suntem toti niste copii mari care ne jucam de-a viata. Si ne incruntam si grabim si avem preocupari si picam in depresii, ne credem importanti si destepti. Cica eu sunt adult acum, ca am un copil. Oare? Poate atunci cand Tudor se uita la mine cand il cert, ma nervez, poate arat ca un adult, sau ca un copil prea crescut care este foarte rasfatat si cu pretentia sa fie ascultat. Cine stie, e un mister viata asta. 

Revenind la Tudor cu alergatul gol prin casa ... :P am dat de gandit, asa-i? Ii place la nebunie sa fie liber de orice haina, scutec si alte tesaturi care-i impiedica pielea sa respire, picioarele sa lipaie pe parchet, urechile sa auda tot si degetele sa simta tot. Asta-i viata, liber de orice inhibitii, rusini si alte prostii. 

Tudor, artistul in iaurt

Daca tot a primit un iaurt bio, Tudor s-a gandit sa-l readuca in natura, pe parhcet mai exact. Si tot incercand sa-l integreze mai bine a descoperit desenele in iaurt dupa modelul celor in nisip sau cu nisip. Duminica a fost o zi fericita. S-a jucat cu mancarea atat acasa cat si in deplasare.

Tudor face chiftele cu mamaia Mimi

Tudor promite sa fie cel mai tare bucatar din casa. Chef Tudor a facut niste chiftele nemaipomenite. Si daca tot le-a facut le-a si mancat cu cea mai mare pofta. Cheia spre stomacul lui este chiar el. Trebuie sa-i dau ingredientele de acum inainte sa-si faca singur mancare.

Excursie la Sinaia

Excursia noastra a durat 3 ani, a inceput in 2008 si s-a implinit in 2010. Undeva prin 2009 Papa Gamba Longa si Mamma Gamba mai putin Longa, au produs un prichindel caruia nu i se vede deocamdata decat capul. Excursia continua pana ce Gamba Longa a strumfului se va profila mai bine prin poze.