1 an II

Ce am primit de ziua mea?

Inca nu stiu sa suflu in lumanari

Bebe cangur, doi intr-unul, tricou cu doua capete.

Acum dorm ca fiu ca din cutie maine dimineata, cand o sa ma scol cu o foamee.

Tudor doarme iar eu mai mesteresc. Dupa o pauza mai lunga mi-am petrecut cateva nopti croind niste margele, ceva cercei cu care sa ma afirm prin mall :)) . Noroc cu patinajul artistic si cu ceva emisiuni mai cu cap pe tvr-uri ca in rest nu prea ai cu ce sa te mai relaxezi un pic. De citit si alte hobby-uri nu prea e timp, asa ca mai fac un tort, o plimbare de juma' de ora pe afara si ma gandesc ce frumos era cand eram studenta. Eram in mediul meu dar parca si mai frumos a fost la master in paralel cu primul an de invatamant. Faceam ce imi placea si eram mandra de asta. Alergam de la lucru la facultate si invers dar o faceam cu placere si multumire. Cel putin in primul semestru, apoi cu indarjire si dorinta de dovedi nebunelor, nu spun care, ca imi pun bete in roate aiurea. Peste doi ani o sa scriu ce bine era cand imi puteam petrece atat de mult timp cu Tudor. Si peste cinci ani, ca la interviu, cine stie ce o sa mai scriu.

Oameni de zapada din 2009. Buna poza pentru a incepe sau a incheia o restrospectiva, pentru a depana povesti la gura sobei. Trebuie sa mai ies si eu in lume ca incep sa ma simt ca o baba. Abia astept sa vina primavara sa scot rolele din cutie, la patinoar  -  mi-e un soomn - , nu reusesc sa ajung de cate ori imi propun.
Si inca o poza din 2009 :

Diferenta dintre atunci si acum : acum am brandul ceva mai mare si muult mai puternic - muschii de la brat adica... :))) , de la carat bebe strumf.

1 an

Ziua a inceput bine. De cum m-am trezit l-am privit si am simtit aceeasi fericire din ziua in care m-am intors de la maternitate cu el in brate, putand sa ma bucur in liniste si in mediu conoscut de noua viata. Totul era perfect, fara nicio grija la orizont. Afara era soare sau cel putin asa am vazut eu. Diferenta intre atunci si acum: mma-mma, tta-tti, pii-sa, ne-ne-ne, ta-ta-i si un tort frumos si delicios facut in vreo 2 ore pe un fundal de urlaturi cu intreruperi de preparat piure de fructe, schimbat, dansat, plasat in patut si alte ingrediente. 

A crescut. Nu-mi vine sa cred ca a trecut numai un an iar el poate sa faca atatea lucruri. E un omulet care intelege aproape tot, exprima tot ce simte, se misca independent, avand nevoie de ajutor doar pe ici pe colo. (eh, poatee ceva mai mult decat pe ici pe colo, dar asta ramane intre noi.)

Are mutrite ghiduse cand ma invita la joaca si se enerveaza rau cand nu-i faci pe plac. Cand nu-i iese ceva arunca tot. Face kilometri in fiecare zi dar au inceput sa i se inmoaie picioarele cand iesim afara pe vreme urata, caci nu prea mai folosim caruciorul. 

Ii doresc multi ani fericiti si lipsiti de griji si o sanatate de fier. Sa pape bine si sa inceapa sa fie si ascultator fara sa-si piarda din ambitie si hotarare. Noi il vom iubi oricum. 

Sorcovaa, veselaa

Sa traim (bine) sa-ntinerim

ca si la anu' sa fim liberi

sa fugim

in lume, de Base sa ne ferim.

Noaptea de Anul Nou a fost linistita, de prieteni impodobita, cu artificiile din zare poleita. Acasa a fost cald si bine, masa imbelsugata, numai predictiile pentru 2011 au fost reci si sumbre. Dar vom depasi si anul asta si pe urmatorii de sub domnia dictatorului. Inchidem ochii, ne sedam, punem dopuri in urechi, televizoarele le aruncam pe geam, mai facem niste gauri la curele, si aruncam portofelele la gunoi - sicrie de strigoi, si speram sa ne trezim direct in alt mandat.