Pentru viitoarele mamici

Iti doresti un copil apoi te gandesti, aoleu, va trebui sa trec prin sarcina si nastere. Dar pentru ca ti-l doresti mult te inhami la asa o "sarcina" dificila. Apoi incepe, in prima faza te simti bine, daca esti norocoasa ca mine, pe masura ce trec zilele si saptamanile daca te simti tot bine incepi sa te pregatesti psihic pentru marea trecere. Am fost norocoasa si de data asta, mi-am asumat tot ce inseamna o nastere cu bune si rele, o nastere in Romania cu bune si rele. Dar tot mi-a trecut prin minte ca eu ma voi chinui si nu sotul meu. Am avut momente cand ma gandeam ca el nu va sti niciodata prin ce trec si mai ales prin ce voi trece, dar mi-am spus ca pentru asta sunt creata iar corpul meu se va adapta exact cum trebuie si va face fata la ceea ce trebuie sa faca in mod natural si normal. Acum pentru cele care se gandesc mai mult decat trebuie la diferenta sot-sotie in momentele astea, de sarcina, nastere; sa fie sigure ca ele sunt cele mai potrivite pentru a da nastere unui copil si pentru a-l creste. Nimeni, dar nimeni nu va cunoaste si intelege mai bine decat ele, mamele, propriul/proprii copii. Nici nu mai conteaza ce si cum s-a intamplat inainte de aparitia copilului. Ele sunt atat de importante in cresterea lui. Zicala aia "numai mama sa nu fii" si altele, sunt atat de adevarate. Simti cu atata intensitate orice tresarire, orice zambet, orice gest al celui mic, e un singur trup si suflet care trece prin toate si redescopera lumea, incat nimic nu mai conteaza. E minunat si in acelasi timp foarte greu, frustrant, sacaitor. Dar in fiecare seara inainte de culcare iti spui ca maine este o noua zi in care o poti lua de la capat, in care poti fi mai buna, in care il vei cunoaste mai bine, in care nu vei mai face greselile de ieri. E greu dar dorinta de a reusi e mai mare. Pana la urma chiar este o meserie pe care o exerciti tota viata si faci in permanenta cursuri de perfectionare. Multe lectii ti le preda chiar cel mic, te invata ce-i place, ce are nevoie, cum sa-l distrezi, cum sa-i vorbesti. Devii un bun strateg si psiholog. Pana la urma devii un om mai bun si asta datorita celui mai bun si inocent om pe care ai oportunitatea sa-l cresti, sa-l faci mare. Da, viata ti se schimba, dar daca ti-l doresti nici nu vei voi altceva. Iesiri cu prietenii, petreceri, da, ai nevoie de iesiri, dar el e pe primul loc si conteaza mai mult daca lui ii e bine decat sa te distrezi tu. Oricum esti prea obosita pntru a mai gusta distractiile. :P Acum e copilul dar si inainte a fost serviciul. Nu schimbi decat patronul ca sa zic asa.

Asa ca .. inainteeee!!!

Ce mi-a adus Mosul

Au fost sarbatori linistite cu vizite la parinti si nasi cu vreme de primavara si cu Tudor mai ales. UN plus, vorba reclamei, pe care daca ne linistim un pic reusim sa-l savuram. Acum dupa Craciun a venit si zapada pe care o tot scutur de pe manusile lui Tudor. E incantat de ea dar mai putin de kilogramele de haine care-l incomodeaza. Fularul nu-i place deloc. Reclamele insa ii plac la nebunie.

Ce mi-a adus Mosul? Cerceii pe care i-am gasit anul trecut pe un site pentru mamici si pitici. Eh, nu chiar pe cei pe care ii voiam, caci nu erau in stoc, dar nu conteaza, sunt frumosi.

Nu-mi doream nimic, nu am cerut nimic dar daca tot m-a intrebat mosul ce vreau, mi-am adus aminte ce mi-ar fi placut la un moment dat.

Rutina face ca totul sa mi se para normal fara dram de extraordinar si magic. Voiam sa luam pom anul asta special pentru Tudor, dar nu am avut cand sa mergem dupa el. Am fi vrut unul in ghiveci si nu chiar atat de scump. Asa ca am decorat casa in ajun si cam atat. Dar Tudor tot a avut parte de un pom, la bunici. Aproape nici ca s-a atins de el. Tot ce e nou e tinut la distanta.

Probabil dupa ce Tudor va mai creste vom simti iar magia sarbatorilor, o vom crea pentru el si poate atunci o vom trai si noi mai intens. Ce mai, am devenit adulti. Acum simt mai mult griji si foarte putina relaxare. Cred ca linistea, adica lipsa stresului, imi lipseste acum, bine ca e numai asta si suntem toti sanatosi, altceva nici nu mai conteaza.

- stresul este constant, imi dau seama de el prin lipsa, numai in rarele ocazii cand Tudor nu-i cu mine.

Ce sa-mi aduca Anul Nou? O lipsa de politicieni idioti as vrea. Ca dupa ce ca viata este asa de complicata, complexa, plina de de toate, ii mai avem si pe tembelii astia pe cap, care incurca itele vremurilor, sa ne tina ocupati, sa nu cumva sa ne plictisim.

Petreceri pentru mici si mari

Cum aproape a trecut un an si pentru Tudor iar pentru Teodora unul implinit am fost sa o sarbatorim. Deja am inceput sa mergem la evenimente pentru cei mici. Ne-am inmultit si de-acum iarna nu e numai a noastra, varsatori in majoritate, au aparut si o sagetatoare cred si un capricorn.

Ne-am strans roata in jurul picilor si ne-am pregatit de spectacol. Pacat ca nu au fost prezenti toti picii, unii de 3, 4 anisori, ar fi fost o nebunie.

Vine tortul, vine tortul??

Uraaa, vreau sa suflu in lumanare.

Ia sa vedem, o sting?

Micul print

Micul print a avut si un tort frumos si delicios pe care eu, posesorul, l-am foarte degustat pana l-am papat pe tot.

Printul cuminte si mirat de toata lumea care i-a adus cadouri nu stia ce sa mai creada, la cine sa mai sara in brate, de care jucarie sa se ascunda si in ce hainute sa mai intre.

Actualul si urmatorul mot de taiat: Tudor si Luca, viitori amici de joaca.

Parinti si nasi, cu cat mai multe degete de rontait cu atat mai bine.

Gataa, m-au pacalit. Dar o sa creasca altul si repede chiar.

Oare aici ce-o mai fi?

Aventuri prin casa

Ma ia de mana si ma duce la plimbare - asta aceum vreo 2, 3 saptamani, acum ma ia de mana si ma rontaie, la plimbare pleaca singur, mai nou, destul de rapid. Au aparut si dintisorii laterali de sus, incisivii parca. E ca o pisicuta, catelus care roade tot ce prinde, mai ales carnita de mami si tati, e cea mai buna.

Acum iese si singur din patut si de da jos de pe canapea. Patutul-tarc are o usita ca de cort pe unde a descoperit ca poate iesi. Si pac, ne trezim cu el langa noi.

Pe 10 decembrie a nins cu soare iar Tudor a reusit sa adoarma singur ziua in patut. Ma pregateam sa filmez minunile, dar au incetat amandoua in momentul in care am pornit aparatul. Acum nu am decat vorbe pentru a povesti. Azi a remarcat si Tudor ninsoarea, alerga prin patut si incerca sa se urce pe pervaz. Se uita mirat pe geam si rontaia ceva...

Mos/Sfantul Nicolae

Este primul an altfel. Primul an in care toate sunt noi, toate sarbatorile au alt gust, alta insemnatate. Sunt iarasi copil si as vrea sa fie perfect. Nu prea e mereu perfect. Din pacate acum sunt adult cu o maare responsabilitate iar rabdarea mi-e de multe ori pusa la grea incercare. Nu stiu daca am fost veodata prea rabdatoare; calma, retrasa, timida am fost. Prea calma doar in aparenta pana m-am hotarat sa nu mai fiu, mi-am spus la un moment dat ca am terminat-o cu pasivitatea, ca e timpul sa m-a fac auzita. Ei bine acum as vrea sa ma reintorc un pic la caaalmul ala pasiv, sa nu-mi ies din pepeni cand nu mai pot... Dar sa lasam asta pentru alt post.

Revenind la Mos Nicolae, asa cum am fost eu invatata sa-l percep in comunism, mos nu sfant, cum am invatat mai tarziu, a fost o zi reusita. Fara sa ne propunem ne-am reunit cu totii iar Tudor a fost bineinteles in centrul atentiei. Ce de cadouri a mai primit si cat de speriat a fost de unele, speriat sau mai bine zis stingherit. Nu stia cum sa reactioneze la jucariile astea grozave de acum pe care le-am cumpara mai mult pentru placerea noastra. Stam si ne minunam ca fraierii ce inventiva e mintea omului cand e vorba sa scoata bani din piatra seaca. Cat de mult se speculeaza dorintele copiilor, deocamdata ale adultilor, cat sunt cei mici prea mici sa vrea una alta.

Oricum, m-am simtit asa de bine cand pe usa au aparut ai mei apoi ai lui si ce reactie grozava a avut Tudor cand i-a vazut pe toti. II place la nebunie sa fie inconjurat de oameni. E un pic trist numai cu mine si se plictiseste cand eu trebuie sa fac de-ale casei. Nu-mi place nici mie sa-l las asa rugandu-se de mine sa-i dau atentie, dar ce sa-i faci, trebuie sa mancam, sa .., sa.. etc. Mie mi-ar trebui o bona sa-mi faca treburile casnice ca eu sa ma pot bucura in voie de Tudor, sa-i dau toata atentie pe care o merita si de care are nevoie. Iar idiotii astia... da-i in pisici, nici nu merita sa-mi racesc gura...

Ieri i-am taiat motul. Parca si el se simte mai bine fara calvarul prinderii parului. Fara sa vreau cred ca-l trag de par ca sa i-l prind, ca altfel ii intra in ochi de lung ce e, acum nu mai e.. :P . De aici poate s-a apucat si el sa ma traga pe mine de par. Se amuza copios sa ma apuce de suvitele de par, bine ca am mai taiat din el. Il chinuiam cu scosul biip din nas..atunci el ce sa faca in momentele noastre de uitat ochi in ochi, exploreaza si el nasul meu. Si, stiti vorba aia cu tinutul de fustele mamei, ei, cum mamele de acum poarta mai des pantaloni decat fuste, Tudor e mereu de pantalonii mei. Eu cu lingura in mancare, el de pantalonii mei. Parca am fi ca niste animalute, un fel de sricei parca, care se tineau cu dintii unul de coada celuilalt, in sir indian, mama si pui, peste tot pe unde mergeau, ca sa nu se piarda.

A fost frumos si la mot, a primit iar o groaza de bunatati de la nasii lui si de la prieteni iar azi a dus dorul galagiei, oamenilor. E foarte sociabil, sper sa ramana asa si sa se acomodeze usor in comunitati cand o veni timpul.

E greu, e frumos si cand v-o veni randul sa nu ezitati sa cereti ajutor, va urez tuturor sa-l aveti, ca tare mult se simte lipsa lui. Cat de realista am fost sa mi-l doresc, uite ca nu am parte de asa ceva, decat foarte rar.

Dar vine Craciunul, alt motiv de bucurie, de petrecere alaturi de cei apropiati asa ca ar trebui sa schimb nota. Sarbatori fericite tuturor!!

Ah, era sa uit. Motul lui Tudor nu s-a lasat prea usor taiat. A fost cu peripetii, rebel, incapatanat, determinat sa reziste :P . Ce a ales din tava. Pai a tot ezitat, le-ar fi luat pe toate. Inelul a fost primul ales - verigheta tatalui meu, adica bogatie - cu mare hotarare, a urmat telefonul - tehnica - si forfecuta, pe care eu am asociat-o cu meseria de medic. Eh, sanatos sa fie, ca noi deocamdata ne distram, urmam obiceiurile dar cum zice campania: Romania creste prin bun simt si responsabilitate. Asa ca educatia, cei 7 ani de acasa sunt cei mai importanti ca alttceva in tara asta nu functioneaza.

Imnul naţional al României

Sa ne spunem si noi La multi ani si sa cantam:

Trei culori cunosc pe lume

Ce le ştiu ca sfânt odor,

Sunt culori de-un vechi renume

Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,

Vor fi aste trei culori,

Vom avea un falnic nume,

Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,

Jertfele ce-n veci nu pier

Galben, aurul câmpiei,

Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară

Bravi şi ne-nfricaţi eroi

Liberi să trăim în ţară

Ziditori ai lumii noi.

sau:

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Și oarba neunire la Milcov și Carpați!

Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,

Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,

În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inimă duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

Istoric:

Trei culori

Deşteaptă-te,_române!

aici