Inca o zi de blog de mamica
Si inca o zi de serviciu. Dar cel mai emotionant : prima zi de scoala. Dar nu pentru mine, caci am iesit din sistem, ci pentru piticii pe care-i vad pe geam ducandu-se pentru prima data la scoala de mana cu mamicile sau taticii, cu buchete de flori si cu multa emotie si nerabdare. Ce regret din anii de scoala petrecuti de cealalta parte a baricadei, ca nu am avut niciun inceput frumos de scoala. Nu am avut dirigentie si nici pitici care sa ma intampine, doar pustani nepasatori. Singurii pitici avuti la clasa mi-au facut zile fripte in primul an de invatamant. Ei erau monstruletii pentru care trebuia sa-mi iau avant si sa inspir adanc de fiecare data cand ma pregateam sa intru in clasa. Erau cosmarul de seara dupa diminetile petrecute in preajma unor oameni relativ normali, liceenii.
Acum pe blogul de mamica imi scriu aventurile piciului care deocamdata doarme linistit. Poate ca o sa se nasca cu o pasiune pentru calculator. Daca ma gandesc bine eu am ceva inclinatie catre chestii realizate de mana, impletit, cusut, si alte alea, poate datorita participarii mele inca din burta mamei la slujba ei.
Deocamdata ma bucur de fiecare miscare, de felul cum arat, de mirarea oamenilor, care ma cam deranjeaza uneori. (nu am 15 ani si burta la gura si nici maritata la 18 nu sunt, dupa cum cred ca se interpreteaza, dar daca nu prea imi arat varsta, ce sa fac, sa mi-o scriu in frunte).
Ah, trebuie sa mai trec in revista liste cu nume de copii. Sunt o groaza de site-uri cu nume de copii, trebuie sa cauti doar si sa te hotarasti. Hotaratul e partea cea mai grea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu