Joaca si plictiseala

Din atata plictiseala am inceput sa inventam tot feluri de moduri de a ne distra. La un moment dat ma gandeam ca ma aseman ingrijitorilor de la gradinile zoologice din afara care amenajeaza tarcurile animalelor in asa fel incat sa le dea mereu de lucru.

Iata-l pe Tudor in cosul carutului. S-a distrat de minune. Dar si eu, caci nu mai stiam cum sa fac sa-l indepartez de la birou. E tare interesat de aparate.

Pizzaaaaa

Si alte chestii cu care m-am mai relaxat. Dupa ce am scos-o de la cuptor parca nu mai arata asa de bine dar a fost foarte buna. Am facut-o pentru a sarbatori ziua de nastere a tatalui meu. Vorbind cu Adriana am aflat ca tatii nostri sunt nascuti la un an si o zi distanta: unul e pe 11 august 1956, celalalt pe 12 august 1957, parca asa... haios, nu?

Acum ceva ce am conceput pentru nasi. O chestie haioasa, gen rama foto cu poze de la botezul lui Tudor, condimentata cu niste vorbe nu de duh dar cam ca de literatura veche combinata cu atmosfera de basm.

Frumoase florile, luate pentru Marii, mi-au mai ramas si mie cateva.

Mi-e dor de mine

E asa bine sa scrii pur si simplu. Aproape ca am uitat cum e. Chiar daca nu dorm prea mult totusi ma simt destul de bine. Sunt in pana de idei si de noutati, dar ce conteaza. Azi m-am uitat la desene animate, am mers de-a busilea, am stat pe olita si am incercat sa dorm. Eu si Tudor suntem una. Avem acelasi program. Numai ca Tudor nu scrie inca, decat neinteligibil. Privesc o floarea-soarelui crescuta in glastra si imi fac planuri cum sa plantez niste fire de busuioc care au facut mustati intr-un borcan. Ieri am cules furnici de langa patut si strivit purici pe pereti. Am pasit in papucii lui Paul si m-am trezit la serviciu. M-am intalnit cu patronii din Franta, cu Serban si am facut o calatorie de afaceri in Tailanda. M-au recrutat pe mine deoarece eram singura fata si scunda pe deasupra, din echipa de specialisti alcatuita toata din barbati inalti. Deci aveau nevoie de un contrast. Stiam si franceza pe cand ceilalti numai engleza. Super tare. Acum visez pe o plaja insorita la zapezile din Alpi.

Scuze de intrerupere, chlenerul. Ma intreba ce fel de cocteil mai vreau. Unul intr-o nuca de cocos ar fi bun.

Mergem, avem dinti si facem la olita

Nu-i asa ca am crescut? E fantastic. Am ajuns sa facem atat de multe lucruri intr-un timp asa de scurt. Implinim 7 luni si deja suntem mari.

Si e asa bine sa ma mai laud si eu cu strumful.

Acum asteptam ceilalti doi dintisori si sunt semne ca vor aparea in curand, poate cu o febra mai mica si mai putina nervozitate, sper eu.

Sunt ceva mai linistita pentru ca Tudor e mai independent. Se misca in voie prin casa. Ma urmareste peste tot. I-am asezat jucarii in locurile unde exista pericolul sa traga de cate ceva de care nu trebuia sa se atinga si acum e fericit, se joaca si merge toata ziua. Asa oboseste si mai repede de ma si mira cum pica de somn, el care nu prea mai dormea ziua.

Cat despre olita, incercam sa-l obisnuim cu ea. Dar cum nu prea ii place sa stea asezat, e mai greu, dar tot am reusit sa o folosim. :P

Ploua

Picaturile mari imi inunda pielea, apa curge siroaie spre canalele care dau pe-afara. Strazile sunt pustii iar stropii isi fac de cap. Parca mii de brotaci isi canta simfonia in timp ce dansul bulelor de aer te hipnotizeaza pe tine privitorule. Cerul iluminat urla a furtuna iar felinarele tremura in vant. Fugiti frunzelor, zapacite de vijelie, dupa cainii care va latra a pustiu. Masinile mai lipsesc din delirul noptii si nu intarzie sa apara. Ciudat, dar huruitul motoarelor mai domoleste nebunia iscata din uscaciunea pamantului. Caci cerul doar a intins mana de ajutor taranei prigonite. Boala care a cuprins pamantul s-a mai calmat. Maine insa va fi la fel. Cosmarul zilnic va continua iar noi o vom lua de la capat. Vom trage povara dupa noi la jugul vietii si vom visa verde si albastru, ne vom ruga ploi in timp de vara uscata si veri pe timp de iarna rece si umeda. Buline portocalii pe fond negru, cerculete negre pe buburuze, antenute si pasarele, puf de catelusi si mustati de pisicute, astea sunt dorintele. Sa te inconjori de inocenta, catifea si moliciune cand afara e furtuna. Perne, narghilea, ciucuri ca reteta pentru fericire; iubire si speranta ca antidot la nesiguranta, depresie si alte uraturi. Dar hai sa dormim acum, poate vom visa frumos: un pahar racoritor, umbrelute, pesti exotici si nelipsita insula pustie cu plaje imense si nisip fiin ca matasea. Papagalul pe o craca, iubitul in copac dupa nuci de cocos, iar navodul te imbraca pe post de costum de baie, numai ochiuri, gaurele, transparenta si desfatare.

Somn usor.

Tot Tudor bineinteles

In timp ce alte bloguri vorbesc despre maare, buletin de Bucuresti, fimo si alte chestii care ma atrag, mai putin cozile la buletine si idiotii pe care-i intalnesti peste tot, eu va povestesc ce fac prin casa. Si ca sa nu va plictisesc cu treburi caasnice va spun ca Tudor a inceput sa exploreze casa. Mai intai ma cauta pe mine, daca m-a gasit se joaca cu ce gaseste la nivelul lui, pe jos adica sau la cativa centimetri de la sol. Azi am avut imensa placere de a-l vedea cum ma priveste din pragul usii. Merge de-a busilea si nu doar prin pat din care cade mereu - asta e aproape la ordinea zilei, cazatura de rigoare - ca sa vina repede la noi.

Ce am uitat este ca tocmai se reface dupa rubeola. Aparitia dintisorilor a coincis cu afurisita asta de boala pe care nu stiu de unde a capatat-o. De asta i-a fost atat de rau. Greu e sa fi om, fiinta pe lumea asta. Trebuie sa treci peste atatea.

Bine ca ploua, ne mai racorim un pic. Mai uitam de belele, ca parca toate se aduna atunci cand e una prin preajma. Ca tzatzele - haios, daca pui o alta vocala in locul lui "a" iese altceva :)) - care nu au altceva de facut decat sa se adune si sa flecareasca, ca oricum de facut bune nu se mai ocupa nimeni.

Ah, v-am spus? nu v-am spus ca nu am avut cand. Deci ce spuneam de belele? Tudor : dintisori - buna chestie dar dureroasa, rubeola + a mai murit inca un bunic. Supeer: tensiune, soc, nebunie, nervi, calmat de neri... bla bla.

Si uite asa trece si viata asta, cu de toate, ca sa nu ne plictisim.