Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Kids Birthday tickers Lilypie Second Birthday tickers

Bella, Alba ca Zapada

Am fost la film ieri seara. Am citit toate cartile, am vazut aproape toate filmele la cinema, asa ca m-am dus si la penultimul din seria Amurg. Nu a fost cum m-am asteptat. A fost mai bun.

Din filmuletele de pe Yahoo am crezut ca va fi un film doar pentru fetele inocente, foarte siropos. Ma gandeam ca s-au intrecut pe ei, producatorii, in a scoate in evidenta niste personaje nerealiste, cu o gramada de fard pe obraz, care sa arate ca niste momai si sa se poarte ca niste scolarite.

Ei bine, plecand de acasa si cu o anume incarcatura emotionala, am dat voie lacrimilor sa curga. Si totusi filmul nu a fost siropos. A punctat foarte bine dificultatile unei relatii aflate la inceput. Si toate cosmarurile legate de viata de vampir pot fi traduse in unele legate de necunoscutele unei viitoare vieti in doi. Odata casatorita, tu, fata, devii sotie, poate mama, nu stii cum te vei descurca, daca vei fi in stare de toate responsabilitatile.

Iar scena aceea din noaptea nuntii, cand cei doi mustacesc in fata patului cu baldachin, frumos aranjat pentru proaspetii insuratei, privita in contextul ei, nu a mai parut deloc penibila. A exprimat perfect emotiile unei prime nopti.

Poate admirarea indelunga a lunii a fost un pic exagerata. Ma asteptam ca ei chiar sa inoate, in loc sa priveasca extatici frumusetea lunii. Si eu ii cunosc puterea, dar mi-ar fi placut sa-l vad pe Edward inotand viguros pe luciul apei, chiar daca e doar un vampir palid, ce nu pare deloc un macho agresiv.

Ziua nuntii cu rostirea juramintelor a fost iar foarte emotionanta. Eu care am vrut sa traiesc filmul, mi-am adus aminte de acel "da" sugrumat de emotie si lacrimi ascunse, de la cununia civila, spus cu cateva ore inaintea implinirii ceremoniei religioase.

Pentru mine filmul a fost un katharsis. Am simtit si mania din vocea lui Edward, in prima lor cearta, am inteles pe deplin replica Bellei cum ca e grea casnicia. Nici nu aveti idee. Si e grea mai ales cand apar copiii si cei doi privesc totul din perspective diferite. Cum a fost cazul si aici.

Singurul lucru cu care nu am fost pe deplin de acod este acela ca Bella s-a inselat cu privire la sexul copilului. Nu stiu cat de des se intampla ca mamele sa nu simta care este adevarul, fie ca-l recunosc sau nu. Poate pentru ca Bella a vrut sa aiba un mic Edward, pentru ca isi iubea sotul atat de mult, s-a mintit pe ea insasi.

Din trailer am ramas surprinsa de uratenia Bellei, de cearcanele ei. Numai ca filmul vazut cap-coada a spulberat si aceasta preconceptie. Noptile nedormite de dinaintea nuntii, zilele de epuizare din cauza sarcinii extraordinare si conditia ei de om, prefigurau o Bella vampir de o frumusete exceptionala.

Ce ar mai fi de spus, daca nu imbratisezi povestea, citind cartile, cum spune o buna prietena, e greu sa urmaresti filmul. Ar fi doar unul dintre multele, pentru fetele aflate in prima etapa a adolescentei.

Mogaldeata fara glas


Doar imagini si simtiri, fara cuvinte, doar gesturi. Un mic animal speriat de necunoscut, separat de mama, singura pe care o stie cel mai bine si care ii ofera protectie, alinare, siguranta. Restul sunt doar imagini de privit de la distanta, daca se poate de gustat, incercat, catarat, dar langa care nu-ti poti face culcusul. Poti dormi oriunde, poti ramane oricunde, cu o conditie, sa fie mama langa tine. E un cuvant dobandit, l-ai auzit din primele momente, atunci cand amandoi va obisnuiati cu el. Asa ca ea are si un nume,"mama", numele real il inveti mai greu, nu conteaza, cel putin nu acum cand esti prea mic. Acum nu te poti exprima decat prin gesturi, daca vocalizezi, scoti sunete fara logica pentru cei din jur. Poti in  schimb sa tipi de bucurie sau placere, sa razi.

Si rasul se poate invata, felul de a rade, autentic e doar plansul, nu l-ai invatat de la nimeni. Poate tot de la ea, cand erai acolo la caldura, in interiorul ei. Dar in vremurile acelea ea mai mult radea, tristetea nu prea i-a dat tarcoale, a fost linistita.

Nu, nu vrei sa te lase acolo, nici in alta parte, te tii cu toata puterea ta de cel care te tine in brate. Incepi sa plangi, sa tipi, te uiti in ochii lui, ai lor, nu ma lasati, nu vreau, nu pricepeti? De ce nu pricepeti, cum de nu pricepeti, si asa il inveti pe "nu", cel mai puternic cuvant. O sa il tot folosesti o perioada buna de acum inainte, pana ce va incepe ratiunea sa sclipeasca incetisor in mintea ta, vei incepe sa intelegi ca daca esti obligat uneori sa faci ceva ce nu-ti place nu este neaparat un lucru rau, daunator tie. Dar deocamdata este greu de explicat celorlati ca tu nu vezi mai departe de clipa prezenta, ca tu nu intelegi ce inseamna "mai tarziu", ca ziua are ore, saptamana zile. Tu esti inteleptul din vechime care traiesti clipa cu adevarat. Simti totul intens, te daruiesti momentului. Din pacate nici ei nu inteleg asta. Au uitat, ratiunea a pus stapanire pe ei si nu stiu cum sa te linisteasca decat cu : "mai tarziu vine mama sa te ia", " nu mai plange, sunt doar cateva ore".

Ei, oameni cruzi, se prefac ca nu le pasa, se prefac veseli si optimisti, isi inchid sentimetele undeva si se duc la serviciu. Nu te mai aud cum plangi, isi spun : "lasa, o sa se obisnuiasca, asta este, toti au trecut prin asta, este bine". Numai ca tu plangi in continuare, nu esti bine, oricat ar zice ei altceva. Nu mai dormi linistit, o cauti in somn, sa fie aproape, te scoli des si verifici daca e langa tine. Nu ti-e sete, nu ti-e foame, ti-e doar frica. Si e intensa. Iti face micul trup sa functioneze alert, mancarea e repede consumata, energia se elibereaza imediat, tu esti mai vioi ca niciodata, mereu pe faza, pana te doboara vreo raceala si atunci vine si o mica depresie.
Ceva nu a mers bine azi in locul ala pe care il urasti, dar nu ai cum sa te exprimi altfel decat prin revolta fata de tot ce e in jurul tau aici, unde e mama, unde e mereu cald si sunt jucariile preferate. Ii spune "acasa" locului astuia, asta o stii, inca nu o spui, dar intelegi. Cand mergeti la mimi si nadu; la mitzi, si auzi la un moment dat, "gata, mergem acasa", te duci repede la usa, unde este incaltamintea, te incalti daca ai venit in adidasi, si te joci cu cheile din usa. Te duci la mama si la tata, ii iei pe amandoi de mana si ii duci catre usa, gata, plecati.

Cu tata ai avut tu ceva de impartit la un moment dat, nu-l mai pupai. El te ducea acolo. Pana in ziua cand a venit si te-a luat, de atunci l-ai acceptat iar ca la inceput. Tot el te ia de acasa, de langa mama, dar acum nu mai esti suparat asa rau pe el, faci cu mana lui mama, "ta, ta" si mergeti catre masina.

Masina, o placere, cel mai bun leagan, altul nu ai cunoscut. Te ia somnul imediat, esti in siguranta, numai sa fie masina ta, "masina cu leu", cum ii zice mama. Recunosti sigla imediat si i-o arati in plimbarile voastre, iar daca se intampla sa vezi  o masina identica cu a ta, te manifesti si mai zgomotos.

Mama nu prea a fost martora la razvratirea ta, dar atunci cand te-a vazut cum refuzi sa accepti situatia, a simtit un junghi in stomac si parca se crea un gol care inghitea tot. Ce ar fi dat sa fie alta situatia, sau macar sa pricepi acel "mai tarziu". Se certa in gand cu toate promisiunile primite pana mai acum, "lasa, o sa vedem noi, ce-om face", "e prea mic pentru cresa", "cum, el e copil de cresa".


Acum tu esti acolo iar mama se simte vinovata pentru situatia asta, dar te vei obisnui iar, o sa fie bine, mai tarziu va veni mama sa te ia. 

Minunea noastra vorbeste

Stiu, am mai avut postari despre inceputurile vorbirii lui Tudor, dar acum e cert. Are o voce asa subtirica si hotarata cand stie ce vrea, si intrebatoare de cele mai multe ori. Tonul este ascendent : vrei ... X ? :  nu ?;    tati ? mami? 

Am observat ca este atras de cuvintele cuiva care vorbeste tare sau rastit: aude diverse personaje la tv, prin filme si incearca sa redea cat mai bine ce aude. E foarte haios, izbucnim cu totii intr-un ras admirativ. "sa-ti faci bagajele si sa pleci' spuse o tanti intr-o faza la tv: "bagajelepleci" fu replica lui Tudor. 

Si bineinteles daca aude cuvinte noi sau sunt rostite de altcineva decat mine sau Paul, e o ocazie numai buna de a le repeta: maia, cu accent pe i = maria, gheghe = gheorghe etc.

In rest foloseste ultimele doua litere ale cuvintelor, sau ceva asemanator: una cu u mut = luna, ia cu accent pe i = lumina, apte = lapte, ante parca = noapte, chiciup = ketchup, ica = painica, tapa = apa, un alt ia = rosia, mandarina, dupa caz... 

Incearca sa redea si cuvinte din alte limbi, depinde de melodiile care il atrag cantate in engleza... Danza Kuturo, nu-i engleza dar ii place la nebunie. La un moment dat o puneam la nesfarsit si tot nu se plictisea de ea. Inainte de asta avea o slabiciune pentru Lady Gaga cu Alejandro, il luam in brate si dansam. 

Admira fetele de la aerobic. Le urmarim de la fereastra din bucatarie cum danseaza sau topaie pe arcuri : kangoo jumping. Asa am ajuns la Danza Kuduro, ele dansau pe melodia asta, asa ca a trebuit sa redam si in casa atmosfera de la sala. Am gasit chiar un filmulet pe melodia asta de dans aerobic asa ca am trecut toti la treaba. Mai ales ca tataia l-a invatat anumite miscari de dans, numai bune sa ne antrenam. Ceilalti tatai si mamai sunt : mimi si nadu, mai usor de pronuntat. 

Dennis the menace

Personalitate vulcanica: poate erupe in orice clipa, pus pe sotii si pe faza la orice. Trebuie sa avem grija ce facem si ce spunem caci mica maimutica inregistreaza si reda tot, bineinteles avand mare grija sa excluda "nu-ul" din ecuatie.
Exemplu: "Bine ca nu ti-a bagat pufarine in nas" - era preocupat sa ni le indese pe gat, in clipa urmatoare, ni le indesa in nas, printre pleoape..

Intr-o seara adevenit robotel. Incerca sa-si gaseasca drumul pe bajbaite dintr-o camera in alta, avand o mare galeata pe cap.

Faptul ca facem mancare impreuna e deja la ordinea zilei. A devenit expert: orezului cu lapte ii adauga un sfert de sticluta de esenta de rom, canapelei niste suc de rosii, iaurtului putina sare iar el s-ar asezona cu multa placere cu o punga de floricele de porumb.