Veverita smechera

Tudor e un smecher si jumatate. Nu e genul de copil ascultator, daca-i interzici ceva face tocmai invers. Pe el trebuie sa-l ignori daca vrei sa nu mai faca cine stie ce prostie sau sa nu mai urle aiurea.  Dar si noi il incurajam in aventura lui de explorare a tot ce-l inconjoara, asa ca si el testeaza nu numai limitele fizicii dar si ale "psihicii" noastre. 

Azi am mers intr-o vizita scurta la mamaia si tataia din Militari, a urmarit cum papa porumbeii pe pervazul geamului, chiar le-a dat cateva graunte, apoi ne-am jucat cu boabele de porumb. Le arunca din castron,  le aduna la loc si tot auzindu-ne vorbind ca poate le va duce la gurita si ca nu ar fi indicat sa faca asta, chiar a inceput sa le duca la gura. Noi, crezand ca le poate inghiti, am inceput sa-l pisam: scoate din gurita, nu duce la gura; scuipa, Tudor; e cah boaba, nu e buna. El: ducea la gura si radea, noi ne enervam ca nu ne asculta. De fapt, el doar se prefacea ca baga in gura si se amuza de istericalele noastre. Bineinteles ca am inceput sa ne amuzam cu totii si sa ne miram  de ce-i trece lui prin cap.

Mare smecher.