Dupa ce mi-am incarcat bateriile sambata, duminica a fost ziua mea norocoasa. Tudor a facut o febra minunata de 40 si ceva de grade. Cand am vazut cum urca si tot urca temperatura in termometru m-am grabit sa-l scot sa nu mai vad ce culmi atinge. Azi a fost mai bine dar tot cu febra spre seara. Cred ca principalii vinovati sunt dintisorii care ar cam vrea sa apara in grup, plus vremea capricioasa.
Si uite asa micile mele bucurii egoiste se usuca precum frunzele toamna si pier duse de vant. Picatura cu picatura inima se umple la loc si pompeaza iar ceva mai linistita in monotonia zilelor in doi. Spaime ca micul iepuras ar avea vreun defect de prea mult durasel, apar si dispar precum norii pe cer. Primavara este o domnisorica tare nehotarata, care dupa ce a tot fost curtata de toata lumea, ne supune la noi si neasteptate incercari. Ba e soare dar bate vantul, ba e nor dar cald, ba ne da dureri de cap sau ne face sa visam cai verzi pe pereti sau cai albi pe pereti verzi, in cazul nostru. Pana o trece de pubertate si s-o transforma in vara ne tine numai in senzatii emo. Ii este frica in fiecare an sa nu cumva sa devina doar o omida cu aripi. Cam asa sta treaba cu astenia. Ii simtim din plin gandurile pline de spaime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu