Hai sa va spun ceva haios. Nu stiu daca ati mai auzit pana acum de vreo mamica cu colici. Nush daca sunt o premiera, dar mi s-a intamplat. La o saptamana de la nasterea lui Tudor am dat fuga la urgente pe o vreme de -15 grade, la 4 noaptea, cu dureri cumplite. M-am trezit brusc in dureri care s-au intensificat. Ma durea stomacul atat de tare incat durerea s-a transmis plamanilor. Era o durere intensa de abdomen, simteam ca tot ce este sub diafragma este strans in cleste. Durerea a facut ca musculatura sa se incordeze la maximum astfel incat m-a lasat fara suflare. A fost naspa rau. Am crezut ca mor. La nastere nu m-am simtit atat de neajutorata si speriata. Cred ca diferenta a facut-o panica de a nu putea respira. Am luat in graba picaturi de-ale lui Tudor, picaturi impotriva colicilor, dar panica era prea mare. La urgente, dar sa nu uit - locuim la etajul 7 si in ziua aceea liftul s-a defectat, deci am coborat tarash pe scari. Asa, i-am spus medicului de garda ca banuiesc ca am colici. A ras de mine, dar la palparea abdomenului mi-a dat dreptate, iar tratamentul prescris a fost chiar cel pe care mi l-am administrat singura. M-au pus pe perfuzii, mi-au dat carbune si nu mai stiu ce alte substante si ne-am intors acasa aproape linistiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu