Hai sa va spun ceva haios. Nu stiu daca ati mai auzit pana acum de vreo mamica cu colici. Nush daca sunt o premiera, dar mi s-a intamplat. La o saptamana de la nasterea lui Tudor am dat fuga la urgente pe o vreme de -15 grade, la 4 noaptea, cu dureri cumplite. M-am trezit brusc in dureri care s-au intensificat. Ma durea stomacul atat de tare incat durerea s-a transmis plamanilor. Era o durere intensa de abdomen, simteam ca tot ce este sub diafragma este strans in cleste. Durerea a facut ca musculatura sa se incordeze la maximum astfel incat m-a lasat fara suflare. A fost naspa rau. Am crezut ca mor. La nastere nu m-am simtit atat de neajutorata si speriata. Cred ca diferenta a facut-o panica de a nu putea respira. Am luat in graba picaturi de-ale lui Tudor, picaturi impotriva colicilor, dar panica era prea mare. La urgente, dar sa nu uit - locuim la etajul 7 si in ziua aceea liftul s-a defectat, deci am coborat tarash pe scari. Asa, i-am spus medicului de garda ca banuiesc ca am colici. A ras de mine, dar la palparea abdomenului mi-a dat dreptate, iar tratamentul prescris a fost chiar cel pe care mi l-am administrat singura. M-au pus pe perfuzii, mi-au dat carbune si nu mai stiu ce alte substante si ne-am intors acasa aproape linistiti.
Lilypie Third Birthday tickers
Luna plina de acum o luna
Mai tineti minte cand eram eu bolnava de luna, cu capunori adica, iote-o. (scuzati deranjul, tocmai il faceam, patul adica).
Io, bebe strumf, Tudor.
Dupa baita ne tineam bine de prosop, sa nu ni-l fure careva si sa ramanem goi.. (aici eram putin mai mic, acum m-am mai rotunjit un pic)
Ce bine e curat si schimbat, dar sa ma imbrace mami mai repede sa nu racesc.
Tudor = bebe strumf cuminte
Trebuie sa recunosc, asa-i. Nu-mi face probleme. Nu cere bani de buzunar, nici iesiri la cinema sau masini scumpe, plecari in club :P. E un bebic cu scaun la cap. Da din picioruse cand il mai doare ceva, dar venim noi de hac aerului din burtica. Iar diminetile suntem infometati rau de tot. Dupa o noapte luunga avem nevoie de combustibil sa rezistam zilei.
Azi am iesit la o plimbarica la mami in brate prin parcarea blocului, bine ca e mare. Am adormit instantaneu. Iar acasa nu ne-a mai placut, prea cald, fara zapada, fara vant. Ce mai, plictisitor. Poate maine iesim iar.
Ce mai iarna a fost in 2009/2010
Tudor, cand te-ai nascut tu, a fost o iarna cum nu a mai fost demult. A fost o iarna geroasa, cu multa zapada, foarte frumoasa de privit de la fereastra. Viscolul suiera prin burlanul de la hota de te credeai la o cabana in munti. Numai acolo am auzit vantul suierand prin incheieturile geamurilor si usilor. Acolo, in tabara, cand intr-o noapte, cabana a fost vizitata de o ursoaica cu puiul ei. Cred ca acolo m-am si indragostit prima oara de luna. Se arata printre crengile brazilor in noptile cand ne credeam deasupra norilor.
Am stat de multe ori la fereastra bucatariei si am admirat peisajul, fie noaptea cand ma trezeai sa-ti dau papica, fie ziua, in timp ce tu dormeai. Ma uitam la casele acoperite de zapada, la cosurile lor al caror fum era imprastiat de viscol, la intersectia care oferea mereu ceva interesant.
Diminetile urmaream zborul ciorilor catre zonele in care-si petreceau ziua in cautarea hranei. Acum, pe vantul asta, zborul lor semana cu o tornada. Pentru a putea profita de curentii de aer si poate pentru a se feri de acele de gheata, zburau in valuri spiralate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)