Lilypie Third Birthday tickers

Lilypie Kids Birthday tickers Lilypie Second Birthday tickers

Pentru viitoarele mamici

Iti doresti un copil apoi te gandesti, aoleu, va trebui sa trec prin sarcina si nastere. Dar pentru ca ti-l doresti mult te inhami la asa o "sarcina" dificila. Apoi incepe, in prima faza te simti bine, daca esti norocoasa ca mine, pe masura ce trec zilele si saptamanile daca te simti tot bine incepi sa te pregatesti psihic pentru marea trecere. Am fost norocoasa si de data asta, mi-am asumat tot ce inseamna o nastere cu bune si rele, o nastere in Romania cu bune si rele. Dar tot mi-a trecut prin minte ca eu ma voi chinui si nu sotul meu. Am avut momente cand ma gandeam ca el nu va sti niciodata prin ce trec si mai ales prin ce voi trece, dar mi-am spus ca pentru asta sunt creata iar corpul meu se va adapta exact cum trebuie si va face fata la ceea ce trebuie sa faca in mod natural si normal. Acum pentru cele care se gandesc mai mult decat trebuie la diferenta sot-sotie in momentele astea, de sarcina, nastere; sa fie sigure ca ele sunt cele mai potrivite pentru a da nastere unui copil si pentru a-l creste. Nimeni, dar nimeni nu va cunoaste si intelege mai bine decat ele, mamele, propriul/proprii copii. Nici nu mai conteaza ce si cum s-a intamplat inainte de aparitia copilului. Ele sunt atat de importante in cresterea lui. Zicala aia "numai mama sa nu fii" si altele, sunt atat de adevarate. Simti cu atata intensitate orice tresarire, orice zambet, orice gest al celui mic, e un singur trup si suflet care trece prin toate si redescopera lumea, incat nimic nu mai conteaza. E minunat si in acelasi timp foarte greu, frustrant, sacaitor. Dar in fiecare seara inainte de culcare iti spui ca maine este o noua zi in care o poti lua de la capat, in care poti fi mai buna, in care il vei cunoaste mai bine, in care nu vei mai face greselile de ieri. E greu dar dorinta de a reusi e mai mare. Pana la urma chiar este o meserie pe care o exerciti tota viata si faci in permanenta cursuri de perfectionare. Multe lectii ti le preda chiar cel mic, te invata ce-i place, ce are nevoie, cum sa-l distrezi, cum sa-i vorbesti. Devii un bun strateg si psiholog. Pana la urma devii un om mai bun si asta datorita celui mai bun si inocent om pe care ai oportunitatea sa-l cresti, sa-l faci mare. Da, viata ti se schimba, dar daca ti-l doresti nici nu vei voi altceva. Iesiri cu prietenii, petreceri, da, ai nevoie de iesiri, dar el e pe primul loc si conteaza mai mult daca lui ii e bine decat sa te distrezi tu. Oricum esti prea obosita pntru a mai gusta distractiile. :P Acum e copilul dar si inainte a fost serviciul. Nu schimbi decat patronul ca sa zic asa.
Asa ca .. inainteeee!!!

Ce mi-a adus Mosul

Au fost sarbatori linistite cu vizite la parinti si nasi cu vreme de primavara si cu Tudor mai ales. UN plus, vorba reclamei, pe care daca ne linistim un pic reusim sa-l savuram. Acum dupa Craciun a venit si zapada pe care o tot scutur de pe manusile lui Tudor. E incantat de ea dar mai putin de kilogramele de haine care-l incomodeaza. Fularul nu-i place deloc. Reclamele insa ii plac la nebunie.
Ce mi-a adus Mosul? Cerceii pe care i-am gasit anul trecut pe un site pentru mamici si pitici. Eh, nu chiar pe cei pe care ii voiam, caci nu erau in stoc, dar nu conteaza, sunt frumosi.
Nu-mi doream nimic, nu am cerut nimic dar daca tot m-a intrebat mosul ce vreau, mi-am adus aminte ce mi-ar fi placut la un moment dat.
Rutina face ca totul sa mi se para normal fara dram de extraordinar si magic. Voiam sa luam pom anul asta special pentru Tudor, dar nu am avut cand sa mergem dupa el. Am fi vrut unul in ghiveci si nu chiar atat de scump. Asa ca am decorat casa in ajun si cam atat. Dar Tudor tot a avut parte de un pom, la bunici. Aproape nici ca s-a atins de el. Tot ce e nou e tinut la distanta.
Probabil dupa ce Tudor va mai creste vom simti iar magia sarbatorilor, o vom crea pentru el si poate atunci o vom trai si noi mai intens. Ce mai, am devenit adulti. Acum simt mai mult griji si foarte putina relaxare. Cred ca linistea, adica lipsa stresului, imi lipseste acum, bine ca e numai asta si suntem toti sanatosi, altceva nici nu mai conteaza.

- stresul este constant, imi dau seama de el prin lipsa, numai in rarele ocazii cand Tudor nu-i cu mine.

Ce sa-mi aduca Anul Nou? O lipsa de politicieni idioti as vrea. Ca dupa ce ca viata este asa de complicata, complexa, plina de de toate, ii mai avem si pe tembelii astia pe cap, care incurca itele vremurilor, sa ne tina ocupati, sa nu cumva sa ne plictisim.

Petreceri pentru mici si mari


Cum aproape a trecut un an si pentru Tudor iar pentru Teodora unul implinit am fost sa o sarbatorim. Deja am inceput sa mergem la evenimente pentru cei mici. Ne-am inmultit si de-acum iarna nu e numai a noastra, varsatori in majoritate, au aparut si o sagetatoare cred si un capricorn.





Ne-am strans roata in jurul picilor si ne-am pregatit de spectacol. Pacat ca nu au fost prezenti toti picii, unii de 3, 4 anisori, ar fi fost o nebunie.


Vine tortul, vine tortul??



Uraaa, vreau sa suflu in lumanare.


Ia sa vedem, o sting?




Micul print





Micul print a avut si un tort frumos si delicios pe care eu, posesorul, l-am foarte degustat pana l-am papat pe tot.
Printul cuminte si mirat de toata lumea care i-a adus cadouri nu stia ce sa mai creada, la cine sa mai sara in brate, de care jucarie sa se ascunda si in ce hainute sa mai intre.





Actualul si urmatorul mot de taiat: Tudor si Luca, viitori amici de joaca.





Parinti si nasi, cu cat mai multe degete de rontait cu atat mai bine.



Gataa, m-au pacalit. Dar o sa creasca altul si repede chiar.







Oare aici ce-o mai fi?





Aventuri prin casa

Ma ia de mana si ma duce la plimbare - asta aceum vreo 2, 3 saptamani, acum ma ia de mana si ma rontaie, la plimbare pleaca singur, mai nou, destul de rapid. Au aparut si dintisorii laterali de sus, incisivii parca. E ca o pisicuta, catelus care roade tot ce prinde, mai ales carnita de mami si tati, e cea mai buna.
Acum iese si singur din patut si de da jos de pe canapea. Patutul-tarc are o usita ca de cort pe unde a descoperit ca poate iesi. Si pac, ne trezim cu el langa noi.
Pe 10 decembrie a nins cu soare iar Tudor a reusit sa adoarma singur ziua in patut. Ma pregateam sa filmez minunile, dar au incetat amandoua in momentul in care am pornit aparatul. Acum nu am decat vorbe pentru a povesti. Azi a remarcat si Tudor ninsoarea, alerga prin patut si incerca sa se urce pe pervaz. Se uita mirat pe geam si rontaia ceva...

Mos/Sfantul Nicolae

Este primul an altfel. Primul an in care toate sunt noi, toate sarbatorile au alt gust, alta insemnatate. Sunt iarasi copil si as vrea sa fie perfect. Nu prea e mereu perfect. Din pacate acum sunt adult cu o maare responsabilitate iar rabdarea mi-e de multe ori pusa la grea incercare. Nu stiu daca am fost veodata prea rabdatoare; calma, retrasa, timida am fost. Prea calma doar in aparenta pana m-am hotarat sa nu mai fiu, mi-am spus la un moment dat ca am terminat-o cu pasivitatea, ca e timpul sa m-a fac auzita. Ei bine acum as vrea sa ma reintorc un pic la caaalmul ala pasiv, sa nu-mi ies din pepeni cand nu mai pot... Dar sa lasam asta pentru alt post.

Revenind la Mos Nicolae, asa cum am fost eu invatata sa-l percep in comunism, mos nu sfant, cum am invatat mai tarziu, a fost o zi reusita. Fara sa ne propunem ne-am reunit cu totii iar Tudor a fost bineinteles in centrul atentiei. Ce de cadouri a mai primit si cat de speriat a fost de unele, speriat sau mai bine zis stingherit. Nu stia cum sa reactioneze la jucariile astea grozave de acum pe care le-am cumpara mai mult pentru placerea noastra. Stam si ne minunam ca fraierii ce inventiva e mintea omului cand e vorba sa scoata bani din piatra seaca. Cat de mult se speculeaza dorintele copiilor, deocamdata ale adultilor, cat sunt cei mici prea mici sa vrea una alta.
Oricum, m-am simtit asa de bine cand pe usa au aparut ai mei apoi ai lui si ce reactie grozava a avut Tudor cand i-a vazut pe toti. II place la nebunie sa fie inconjurat de oameni. E un pic trist numai cu mine si se plictiseste cand eu trebuie sa fac de-ale casei. Nu-mi place nici mie sa-l las asa rugandu-se de mine sa-i dau atentie, dar ce sa-i faci, trebuie sa mancam, sa .., sa.. etc. Mie mi-ar trebui o bona sa-mi faca treburile casnice ca eu sa ma pot bucura in voie de Tudor, sa-i dau toata atentie pe care o merita si de care are nevoie. Iar idiotii astia... da-i in pisici, nici nu merita sa-mi racesc gura...
Ieri i-am taiat motul. Parca si el se simte mai bine fara calvarul prinderii parului. Fara sa vreau cred ca-l trag de par ca sa i-l prind, ca altfel ii intra in ochi de lung ce e, acum nu mai e.. :P . De aici poate s-a apucat si el sa ma traga pe mine de par. Se amuza copios sa ma apuce de suvitele de par, bine ca am mai taiat din el. Il chinuiam cu scosul biip din nas..atunci el ce sa faca in momentele noastre de uitat ochi in ochi, exploreaza si el nasul meu. Si, stiti vorba aia cu tinutul de fustele mamei, ei, cum mamele de acum poarta mai des pantaloni decat fuste, Tudor e mereu de pantalonii mei. Eu cu lingura in mancare, el de pantalonii mei. Parca am fi ca niste animalute, un fel de sricei parca, care se tineau cu dintii unul de coada celuilalt, in sir indian, mama si pui, peste tot pe unde mergeau, ca sa nu se piarda.
A fost frumos si la mot, a primit iar o groaza de bunatati de la nasii lui si de la prieteni iar azi a dus dorul galagiei, oamenilor. E foarte sociabil, sper sa ramana asa si sa se acomodeze usor in comunitati cand o veni timpul.
E greu, e frumos si cand v-o veni randul sa nu ezitati sa cereti ajutor, va urez tuturor sa-l aveti, ca tare mult se simte lipsa lui. Cat de realista am fost sa mi-l doresc, uite ca nu am parte de asa ceva, decat foarte rar.
Dar vine Craciunul, alt motiv de bucurie, de petrecere alaturi de cei apropiati asa ca ar trebui sa schimb nota. Sarbatori fericite tuturor!!

Ah, era sa uit. Motul lui Tudor nu s-a lasat prea usor taiat. A fost cu peripetii, rebel, incapatanat, determinat sa reziste :P . Ce a ales din tava. Pai a tot ezitat, le-ar fi luat pe toate. Inelul a fost primul ales - verigheta tatalui meu, adica bogatie - cu mare hotarare, a urmat telefonul - tehnica - si forfecuta, pe care eu am asociat-o cu meseria de medic. Eh, sanatos sa fie, ca noi deocamdata ne distram, urmam obiceiurile dar cum zice campania: Romania creste prin bun simt si responsabilitate. Asa ca educatia, cei 7 ani de acasa sunt cei mai importanti ca alttceva in tara asta nu functioneaza.

Imnul naţional al României

Sa ne spunem si noi La multi ani si sa cantam:

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.
Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.

sau:


Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!


Istoric:

Model in iarba

A fost frumos. M-am tolanit pe stratul gros de iarba. Am stat la soare, am luat masa in aer liber, nu am inteles nimic din inghesuiala din cabina aia, dar eu m-am simtit bine.






Iepurasul verde


A zis cineva ceva de vreun morcov? Ce-o fi ala? Daca e vorba de bucatelele portocalii din supa, sa stiti ca nu-mi plac.



Hai sa incerc totusi.



Nu-mi place, nu-l vrei tu?


Hehehe, am scapat.

Veverita de apartament.

Capace de toate felurile, dar mai ales de la bidoanele de apa, castane, jucarii, cuburi, bucati din puzzle-ul de pe jos, le gasesti unde nici nu te astepti: dupa televizor, in cutia cu cd-uri, dupa aragaz, dupa unitatea calculatorului, dupa calorifer. O veverita are grija sa adune si sa depoziteze pentru ca mai tarziu sa aiba cu se se juca. Daca cumva ii ia altcineva jucariile, veverita trebuie sa se asigure ca are provizii. Abia de o zaresti cu coada ochiului, te intrebi oare ce cauta acolo, dupa televizor sau ma isti ueu unde iar mai tarziu constati ca toate castanele adunate in parc au disparut, cuburile sunt incomplete si toate capacele colorate au devenit doar vreo doua.
Acum, veverita de apartament se catara pe canapea, apoi pe masa si direct spre tastatura se indreapta. Ducem adevarate batalii pe ghinda mausului.
Azi am iesit afara doar noi doi, am mers in picioare caruciorul a ramas acasa.

Tudor cu bucle


Iata-ma. Am bucle aurii si ma joc cu masinute.







Imi admir degetelele si ma gandesc ce minunate sunt. Pot sa deschid si sa inchid usi. Ma joc mai ales cu usile pe rotite ale sifonierului si imi place la nebunie sa trantesc diferite obiecte pe jos pana obtin o anumita rezonanta. Rad pana ii molipsesc pe toti.

Naspa ca l-a ciupit o tzantzaroaica. El a fost cel mai dulce.

Little foot surprins de camera

Little foot Tudor, un specimen rar de pui de om, ce cu greu poate fi zarit in mediul lui natural, a fost surprins de camera de luat vederi mergand spre tatal care nu-si mai incapea in piele de mandru ce era.



Subiectul are aici 10 luni si 3 zile.

Mergem de-a devaratelea

Mai are putin si implineste 10 luni iar Tudor merge nesprijinit. Eu farmuiam acum cateva minute iar Tudor se juca pe langa mine si il vad cu coada ochiului cum face cativa pasi sa-si recupereze nu stiu ce jucarii asezate putin mai incolo. Daca la 9 luni fix a facut doi pasi acum deja face mai multi si din ce in ce mai siguri. Ma uit la el si nu-mi vine sa cred. Mi se pare incredibil ca cineva asa de mic sa faca atat de multe lucruri. Inventeaza singuri jocuri, sau mai bine zis le redescopera, cum faci ochi te ia la plimbare apoi te invita sa-l fugaresti prin casa. Stie de ce mana sa te ia ca sa-l plimbi. Stie sa deschida usi din toate sensurile si cu mana si cu piciorul. Fura servetele umede si fuge cu ele. I se par foarte gustoase.

Din aventurile lui bebe strumf

Cum a implinit 9 luni a si inceput sa faca incercari de a merge singur, nesprijinit. Chiar mergem. Se urca singurel pe canapea si e foarte receptiv la tot ce-l inconjoara. Facem ture prin casa, eu il tin de manute iar el ma alearga peste tot. Acum ca e urat afara nici nu mai putem sa ne plimbam in fiecare zi asa ca inventam activitati in casa. Ne jucam tot timpul ca sa nu se plictiseasca. Abia astept sa vina data de 30 oct ca sa merg la nunta unei prietene. Ma mai imbrac si eu in tinute de seara ca de blugi m-am saturat. Week viitor e si un botez, deci iar o sa am ocazia sa ma mai gatesc un pic. Bine ca amandoua evenimentele sunt aproape de casa, ajungem pe jos deci liber la ameteala, dar cu masura ca sa nu ne imbatam toti trei.
Abia astept sa mai craftuiesc ceva nou, nu am mai facut de multisor ceva. In schimb am dat peste un site si un blog, cam aiurea facute dar cu mesaj interesant. Ce as vrea sa particip si eu, dar locul unde se desfasoara actiunea e cam departe de mine. Poate o sa fac si eu niste jucarii din ciorapei, ca am vazut ca poate sa iasa ceva foarte frumos.
Ce imi place este iesitul din cand in cand toti trei. Suntem destul de independenti si nu-i stresam pe ai nostri sa stea cu Tudor ori de cate ori vrem sa iesim la cumparaturi ori sa papam ceva prin oras. Este Tudor destul de energic afara dar ne descurcam si abia se invata si el cu toate situatiile.
Am devenit farmville-hoolica. Facebookul e o porcarie de site, clickuri aiurea, continut aiurea -care continut - , e asa alambicat si greoi, dar ma deconectez jucand chestia aia. Si cam atat despre noi in ultimul timp. As vrea sa am timp mai mult sa mai vorbesc cu prietenii pe net... sau sa ma vad cu ei, dar nici vremea si nici circumstantele nu-mi permit asta.

Ce mi s-a intamplat asta-noapte

Mergem de ceva timp prin zapada inalta, e frig si mult alb. Noi suntem pe jos dar inaintea noastra merg caii. Sunt mari si intimidanti. Ce n-as da sa merg si eu pe unul, sa scap de mersul prin umezeala si albul asta. Sa fiu acolo la inaltime si in siguranta. Ajungem in locul acela rece, intre zidurile inalte si asteptam ca primul dintre noi sa gaseasca si sa i se arate mesajul dupa care am venit aici. Zidurile sunt ornate cu motive orientale care cred ca sunt de fapt niste coduri menite a fi descifrate de cei alesi. Inainte sa iesim de aici, in timp ce priveam peretii am avut senzatia ca cineva din alta lume parca ma priveste, imi sopteste, dar chiar a vorbit cineva cu mine. A facut-o de parca imi spunea un secret pe care ceilalti nu trebuia sa-l afle - stii ca poti sa fii si tu pe un cal, unul este al tau, trebuie doar sa ai curajul sa-l incaleci. Am facut-o imediat ce am ajuns afara, bucuroasa ca unul era al meu, ca poate eram dintre cei alesi, dar prea tematoare sa recunosc asta ca nu cumva sa ma insel. Calul era asa de mare si inalt. Masiv si infricosator cu capul lui stralucitor ca un felinar in noapte. A inceput sa freamate nervos si sa o ia in alta directie decat cea dorita de mine. Mi-era asa frica incat am avut imediat indoieli in privinta a cea ce a spus Cel de Dinainte. Dar mi-a sarit inca o data in autor si mi-a spus ca dupa ce voi inlocui teama fata de cal cu teama de a nu sti ce sa fac odata aflata in sa, imi voi da seama ca tot ce imi lipseste este increderea in mine, in consecinta trebuie sa am incredere in mine iar calul ma va urma oriunde voi dori.
Dupa ce am parcurs drum indelungat am auzit cum cineva ma striga pe nume. Ma uit in urma naostra, o bufnita trece pe deasupra capetelor noastre strigandu-ma si indepartandu-se. Cineva imi spune chiar cand ma intrebam de nu e cumva vreo vraja, vreun semn de rau augur, sa-i raspund pana nu trece de noi si o pierd. Mi-a plonjat in poala, un ghem alb-auriu, amuleta mea norocoasa.
Am auns la mare, mi-era teama de mare, de apa adanca si plina de pericole. Mai ajunsesem si altadata aici si era cat pe ce sa ma innec. Dar de data asta ceea ce parea de la distanta o apa adanca ajungea doar pana la glezne. Eu si insotitoarea mea am pornit la drum. Am facut-o atenta sa nu cumva sa cada in santurile care delimitau parcelele de mare, am gasit vaduri prin care sa trecem si am ajuns in zona mlastinilor unde erau crocodilii. Si de ei imi era frica dar deja zarisem locuri prin care-i puteam ocoli sa nu avem de-a face cu gurile lor nesatioase. Dar inca o data aud ca ar trebui sa o luam totusi pe alta parte decat as fi luat-o eu. Am trecut cu bine si de incercarile astea. Nu ne-am otravit cu apa sarata a marii, am nimerit langa un izvor chiar cand aveam nevoie de o gura de apa dulce.

E toamna iar

Septembrie s-a dus. Cum aici nu mai stau vizavi de scoala nu am mai asistat la inceperea anului scolar, in schimb am vazut parintii cu bratele de flori plecand catre case de la piata de flori. Au venit ploile si cred ca am prins saptamana trecuta ultima iesire calda in parc. Dar cine stie, inca e toamna, frunzele tot mai cad, soarele nu s-a suparat cu totul pe noi. Mai e un pic pana vine si vremea ingerilor, cand vor naparli in capetele noastre.
Nu am mai vazut gaze speriate sau vrabiute zgribulite ca toamna trecuta ci pasari din familia corbilor jucand dansul ofensivei ierarhice. Foarte inteligente pasarile astea. Fiind mai mari par a fi mai cu greutate in gandire, cu toate ca parca nu putem spune acelasi lucru despre pasarile de curte, dar cred ca ma insel. Mi-a zis odata o prietena, Simona, de prietenia si fidelitatea dintre un curcan beteag si .. nu imi mai aduc aminte ce alta pasare, un pui de gaina parca. S-a lasat cu o moarte de inima rea? Nu mai stiu..
Buburuza ce ne-a vizitat intr-o dupa-amiaza ne-a inseninat ziua dar m-a intristat gandindu-ma la prima casa. Oare unde o fi zburat s-o fi si maritat si o fi dat peste un baiat cu casa sa fie la adapost de vreme rea sau o fi nevoita saraca sa-si schimbre srviciul, sa plece din tara la bazait de capsuni pentru a-si permite un credit de prima casa. Sau poate o fi bugetara si va face greva foamei toata iarna sa o bage si pe ea in seama vreun taran gospodar cu campuri multe arate frumos si livezi cu salati pline de purici buni de mancat. Sau nu stiati ca buburuzele sunt carnivore, papa fripturi de alte gaze. SI daca-i asa sa-si mai puna pofta-n cui, sa-si schimbe dieta, ca doar nu o vrea sa se faca halterofila de are nevoie de atata carne. Sa fie si ea o Angelina Jolie, o frumoasa slabanoaga dar cu buze carnoase. O tata de modele si vedete de cinema o sa avem, numai buburuze una si una si barbati alergatori de maraton, schilimbitici dar vanosi, pai ce, ce ne trebuie altceva.
Cam atat din lumea celor care nu cuvanta, ma duc si eu la somn, in tara visului.

Ne dam in balansoar


A ajuns pachetul cu premiul nostru. Se integreaza de minune in peisaj. Multumim revistei Baby si firmei Innovadbaby.



poze facute cu mobilul, de data asta au iesit cam prost:



Gemeni


O alta excursie la ceilalti bunici s-a soldat cu o confuzie.



Bunicu mic si Tudor mare, pardon, bunicul mare si Tudor mic au impartit un tricou, oare cum s-or fi potrivit. S-or fi vorbit.


Unde-i plushul?


Am cautat peste tot si abia abia l-am gasit pe Tudor, era ascuns printre plushuri. In urma unei excursii la bunici, parintii lui Paul, Tudor a facut o baie de jucarii. A plecat foarte incantat si cu maari dorinte de a repeta experienta.




Am castigaat

Pai sa va spun, in urma cu cateva postari scriam despre revista baby si coperta acesteia din numarul din noiembrie 2009 in cadrul unui concurs. Am zis hai sa incerc si se pare ca am castigat si eu ceva, marele premiu chiar, norocosul fiind Tudor. Si cui sa zic si eu despre asa noroc, voua :P. Acum astept premiul. Probabil ca va sosi saptamana viitoare, abia asteptam sa ne dam in leagan.

Azi, la serviciu

Am petrecut aproape 2 ore foarte frumoase si amuzante. Nici nu stiu cine s-a simtit mai bine, eu sau Tudor sau colegii sper. Din pacate am surprins doar foarte putine imagini. Nu a mai contat altceva decat ca ne-am simtit bine cu totii. Imi pare rau ca am bruiat petrecerea Stefaniei dar pe de alta parte a fost mai multa mancare :D. Imi pare bine ca firma se extinde si am fost surprinsa de atatea chipuri noi. Am avut o groaza de emotii pana sa ajung, ma intrebam cum se va simti Tudor, dar in primul rand de cum ma voi readapta chiar si pentru putin timp colectivului. In trecere a fost bine, dar cand ma voi reintorce la serviciu rutina isi va spune iar cuvantul ca si cea in care sunt implicata deja.




Joaca si plictiseala

Din atata plictiseala am inceput sa inventam tot feluri de moduri de a ne distra. La un moment dat ma gandeam ca ma aseman ingrijitorilor de la gradinile zoologice din afara care amenajeaza tarcurile animalelor in asa fel incat sa le dea mereu de lucru.


Iata-l pe Tudor in cosul carutului. S-a distrat de minune. Dar si eu, caci nu mai stiam cum sa fac sa-l indepartez de la birou. E tare interesat de aparate.

Pizzaaaaa

Si alte chestii cu care m-am mai relaxat. Dupa ce am scos-o de la cuptor parca nu mai arata asa de bine dar a fost foarte buna. Am facut-o pentru a sarbatori ziua de nastere a tatalui meu. Vorbind cu Adriana am aflat ca tatii nostri sunt nascuti la un an si o zi distanta: unul e pe 11 august 1956, celalalt pe 12 august 1957, parca asa... haios, nu?


Acum ceva ce am conceput pentru nasi. O chestie haioasa, gen rama foto cu poze de la botezul lui Tudor, condimentata cu niste vorbe nu de duh dar cam ca de literatura veche combinata cu atmosfera de basm.


Frumoase florile, luate pentru Marii, mi-au mai ramas si mie cateva.

Mi-e dor de mine

E asa bine sa scrii pur si simplu. Aproape ca am uitat cum e. Chiar daca nu dorm prea mult totusi ma simt destul de bine. Sunt in pana de idei si de noutati, dar ce conteaza. Azi m-am uitat la desene animate, am mers de-a busilea, am stat pe olita si am incercat sa dorm. Eu si Tudor suntem una. Avem acelasi program. Numai ca Tudor nu scrie inca, decat neinteligibil. Privesc o floarea-soarelui crescuta in glastra si imi fac planuri cum sa plantez niste fire de busuioc care au facut mustati intr-un borcan. Ieri am cules furnici de langa patut si strivit purici pe pereti. Am pasit in papucii lui Paul si m-am trezit la serviciu. M-am intalnit cu patronii din Franta, cu Serban si am facut o calatorie de afaceri in Tailanda. M-au recrutat pe mine deoarece eram singura fata si scunda pe deasupra, din echipa de specialisti alcatuita toata din barbati inalti. Deci aveau nevoie de un contrast. Stiam si franceza pe cand ceilalti numai engleza. Super tare. Acum visez pe o plaja insorita la zapezile din Alpi.

Scuze de intrerupere, chlenerul. Ma intreba ce fel de cocteil mai vreau. Unul intr-o nuca de cocos ar fi bun.

Mergem, avem dinti si facem la olita

Nu-i asa ca am crescut? E fantastic. Am ajuns sa facem atat de multe lucruri intr-un timp asa de scurt. Implinim 7 luni si deja suntem mari.
Si e asa bine sa ma mai laud si eu cu strumful.
Acum asteptam ceilalti doi dintisori si sunt semne ca vor aparea in curand, poate cu o febra mai mica si mai putina nervozitate, sper eu.
Sunt ceva mai linistita pentru ca Tudor e mai independent. Se misca in voie prin casa. Ma urmareste peste tot. I-am asezat jucarii in locurile unde exista pericolul sa traga de cate ceva de care nu trebuia sa se atinga si acum e fericit, se joaca si merge toata ziua. Asa oboseste si mai repede de ma si mira cum pica de somn, el care nu prea mai dormea ziua.
Cat despre olita, incercam sa-l obisnuim cu ea. Dar cum nu prea ii place sa stea asezat, e mai greu, dar tot am reusit sa o folosim. :P

Ploua

Picaturile mari imi inunda pielea, apa curge siroaie spre canalele care dau pe-afara. Strazile sunt pustii iar stropii isi fac de cap. Parca mii de brotaci isi canta simfonia in timp ce dansul bulelor de aer te hipnotizeaza pe tine privitorule. Cerul iluminat urla a furtuna iar felinarele tremura in vant. Fugiti frunzelor, zapacite de vijelie, dupa cainii care va latra a pustiu. Masinile mai lipsesc din delirul noptii si nu intarzie sa apara. Ciudat, dar huruitul motoarelor mai domoleste nebunia iscata din uscaciunea pamantului. Caci cerul doar a intins mana de ajutor taranei prigonite. Boala care a cuprins pamantul s-a mai calmat. Maine insa va fi la fel. Cosmarul zilnic va continua iar noi o vom lua de la capat. Vom trage povara dupa noi la jugul vietii si vom visa verde si albastru, ne vom ruga ploi in timp de vara uscata si veri pe timp de iarna rece si umeda. Buline portocalii pe fond negru, cerculete negre pe buburuze, antenute si pasarele, puf de catelusi si mustati de pisicute, astea sunt dorintele. Sa te inconjori de inocenta, catifea si moliciune cand afara e furtuna. Perne, narghilea, ciucuri ca reteta pentru fericire; iubire si speranta ca antidot la nesiguranta, depresie si alte uraturi. Dar hai sa dormim acum, poate vom visa frumos: un pahar racoritor, umbrelute, pesti exotici si nelipsita insula pustie cu plaje imense si nisip fiin ca matasea. Papagalul pe o craca, iubitul in copac dupa nuci de cocos, iar navodul te imbraca pe post de costum de baie, numai ochiuri, gaurele, transparenta si desfatare.
Somn usor.

Tot Tudor bineinteles

In timp ce alte bloguri vorbesc despre maare, buletin de Bucuresti, fimo si alte chestii care ma atrag, mai putin cozile la buletine si idiotii pe care-i intalnesti peste tot, eu va povestesc ce fac prin casa. Si ca sa nu va plictisesc cu treburi caasnice va spun ca Tudor a inceput sa exploreze casa. Mai intai ma cauta pe mine, daca m-a gasit se joaca cu ce gaseste la nivelul lui, pe jos adica sau la cativa centimetri de la sol. Azi am avut imensa placere de a-l vedea cum ma priveste din pragul usii. Merge de-a busilea si nu doar prin pat din care cade mereu - asta e aproape la ordinea zilei, cazatura de rigoare - ca sa vina repede la noi.

Ce am uitat este ca tocmai se reface dupa rubeola. Aparitia dintisorilor a coincis cu afurisita asta de boala pe care nu stiu de unde a capatat-o. De asta i-a fost atat de rau. Greu e sa fi om, fiinta pe lumea asta. Trebuie sa treci peste atatea.

Bine ca ploua, ne mai racorim un pic. Mai uitam de belele, ca parca toate se aduna atunci cand e una prin preajma. Ca tzatzele - haios, daca pui o alta vocala in locul lui "a" iese altceva :)) - care nu au altceva de facut decat sa se adune si sa flecareasca, ca oricum de facut bune nu se mai ocupa nimeni.

Ah, v-am spus? nu v-am spus ca nu am avut cand. Deci ce spuneam de belele? Tudor : dintisori - buna chestie dar dureroasa, rubeola + a mai murit inca un bunic. Supeer: tensiune, soc, nebunie, nervi, calmat de neri... bla bla.

Si uite asa trece si viata asta, cu de toate, ca sa nu ne plictisim.

Primul dintisor




Nervos, sclifosit, urlator, insomniac. Sursa tuturor neplacerilor: iesirea primului dintisor (6 luni jumate). A facut si febra, il dor si urechile, vai de capul lui. Aparitia dintisorilor, ca intre timp a aparut si al doilea, ne-au dat si ne dau inca mari batai de cap.
Pe primul dintisor - in fata, dreapta jos - l-am descoperit in timpul unei arii de tipat. Asta era. M-am calmat, acum stiam ce are, nu urla aiurea.

Poze de azi, cu dedicatie Simonei si Nicoletei:






































Tudor in deplasare


Am fost plecati o saptamana, doar eu cu Tudor + nasa cu Teodora ( Tudor - 6 luni, Teodora - 7 luni). Adica doi copii mici, fiecare cu obisnuintele lui si stresurile materne. A fost taare naspa. O saptamana mai obositoare ca asta nu stiu daca am mai avut pana acum. M-am si imbolnavit pe langa nervi si alte stresuri. In schimb Tudor a fost foarte bine. A avut doar doua episoade aiurea, in rest veselie.


Pe drum la plimbare,



















Pe curcubeu.

































Ciufulici.








Curios.


























Ce fain e sa te hranesti singur.



















Sunt cel mai fericit.


















Cocotat pe gard, pazit de nasa.


















Unde esti tati?















Scoate-ma de aici!
Dupa cum vedeti vreau deja sa merg. Daca ma aseaza careva culcat il cert pana se potoleste cu ideile astea. De scutec ma schimba mami cum o putea, treaba ei ce face, eu vreau doar sa ma joc si sa ma misc in toate partile.

Chestii haioase d'ale lu' Tudor

Ca sa-l ferim de tantari in timp ce aeriseam in casa, i-am acoperit patutul cu o patura. El dormea asa de bine in tarc ca nu mi-am inchipuit ca se va trezi dupa o jumatate de ora. Am verificat totusi sa vedem ce face: statea in fundulet intr-un colt si privea nedumerit in jur. De obicei cand se trezeste intr-n loc nefamiliar se sperie si plange, dar de data asta a recunoscut une se afla numai ca era mai intuneric. A fost atat de haios incat am ras ca nebunii de bietul copil.
Are jucariile sau obiectele preferate fata de care atunci cand le vede, se manifesta ca un catelus care scoate sunetele acelea specifice cand are limba scoasa de cald.
Se rusineaza cand vorbeste cineva cu el: ridica din umeri impreunandu-si manutele si zambeste.
Chiuie sau face precum calul caruia ii e sete.
Si nu sta locului nici cand papa.

Tudor mergeee

Dar nu in picioare, sa fim seriosi. Ci de-a busilea. Ieri ne-a facut o demonstratie. Foaarte tareee. Eram toti trei pe canapea, cand deodata Paul se ridica sa mearga pana la bucatarie... Tudor dupa el. Repede repede sa nu-l scape din ochi. Si cum nici eu nu eram prea departe, nu l-am scapat din ochi caci altfel l-as fi scapat de pe canapea. Cat despre ridicatul in picioare, nicio grija, se ridica. Ajutat si paseste. Ca sa nu mai zic ca in carucior se invarte pe toate partile. Uneori zici ca-i o bufnita, asa isi intoarce capul de sa-i ramana la spate. :P

ps: deci la 6 luni si o zi, Tudor a mers binisor de-a busilea... uraaa

Revista Baby noiembrie 2009

Coperta revistei Baby din noiembrie 2009 ma duce cu gandul la Tudor si mutritele lui. Il regasesc in haiosenia copilasului de pe coperta. Cat despre revista, afli in ea numai lucruri interesante si utile. Iar cand ai un bebe citesti pe nerasuflate tot ce prinzi despre cresterea lui, in acelasi timp relaxandu-te si detasandu-te de treburile zilnice. Si cum si eu sunt in primul an cu Tudor - ia vedeti ce scrie in josul revistei - cu atat mai mult imi place revista.
Coperta Baby noiembrie 2009